Prezenţa continuă a trupelor ruse pe teritoriul georgian poate fi explicat prin necesitatea strategică de a distruge: infrastructura civilă şi militară în aşa fel încât o eventuală nouă intervenţie militară să fie cât mai facilă. Lovituri sunt aplicate în special asupra obiectelor cu importanţă economică (conducte de petrol, porturi), militaro-strategică (păduri, baze militare) şi obiecte civile (locuinţe, poduri).
O altă strategie a ruşilor constă în separarea părţii de vest, care are ieşirea la Marea Neagră şi se vecinează cu Turcia, membru NATO, de parte de est a ţării, în care se află Tbilisi. Un punct vulnerabil al Georgiei constituie magistrala care uneşte oraşele Poti şi Tbilisi. În cazul în care accesul pe această magistrală este blocată, capitala ţării poate fi izolată de principalele porturi şi baze militare. Iată de ce majoritatea loviturilor sunt aplicate anume pe această linie. Trebuie de subliniat şi importanţa oraşului Gori, care uneşte atât Tbilisi şi Poti, cât şi Tbilisi şi Ţhinvali, capitala Oseţiei de Sud.
Desigur nu puteam ignora şi războiul continuu pe spaţiul virtual. Majoritatea paginilor oficiale aflându-se într-un continuu atac din partea hackerilor ruşi. În plus, pierderile provocate pot uşura monitorizareade către partea rusă, o anumită perioadă de timp, a activităţilor autorităţilor militare şi celor din cadrul administraţiei de stat responsabile pentru securitatea naţională.
Un numărc considerabil a soldaţilor a trupelor de intervenţie sunt alcătuite din aşa-numiţii „voluntari”, care sunt alcătuiţi în mare parte din puşcăriaşi care au cazut deacord să-şi „ispăşească pedeapsa” în schimbul „serviciilor aduse patriei”. Este o practică obişnuită pentru armata rusă, atât în perioada ţarului cât şi pe vremea sovietelor. La fel s-a procedat şi în perioada războiului din Trasnistria. Prin aceasta se poate explica amploarea violurilor şi jafurilor săvârşite de armata rusă.
