Ion-Scurea     În noiembrie curent actorul Sandri Ion Şcurea ar fi împlinit 80 de ani de la naştere. Criticul Pavel Pelin a avut drept scop să repună în valoare personalităţile viguroase. Aceste personalităţi în marea lor majoritate şi-au făcut studiile la şcoala teatrală Şciukin, una dintre cele mai bune şcoli de profil din Europa. Printre tineriБезимени-1 şi mărinimosul S.I. Şcurea, care mai apoi s-a dovedit a fi actorul în spiritul lui Lorca, a lansat pe scena teatrului în primă audiţie sentimentul spiritualizat al dragostei platonice. Prin anii ’60 ai secolului trecut cartierele muncitoreşti ale Chişinăului, cât şi din alte localităţi asaltau sălile de teatru al Luceafărului. Actorul şi regizorul Şcurea a fost un destin, prin munca lui metodică şi actoricească, împreună cu alţii ca I.Ungureanu şi A. Arioneţkaia au format principiile de bază al acestui teatru. Din primii ani, rolurile jucate de Ion Şcurea s-au impus prin expresivitatea stilului. S-a remarcat în piesele lui Vasile Alecsandri. Chipurile lui Benedict în Mult zgomot pentru nimic de W. Shakespeare, Ferdinand în Intrigă şi iubire de Fr. Schiller, Treplev în Pescăruşul de A.P. Cehov, Alioşa Karamazov în Fraţii Karamazov după F. Dostoevschii şi multe altele au înscris o pagină plină de farmec scenic în repertoriul Luceafărului. A fost şi actor de film, jucând în filmele Omul merge după soare, 1961; Ofiţer în rezervă, 1971; Podurile, 1973; O şatră urcă la cer, Mosfilm, 1975, Nimeni în locul tău, 1976; Cetatea, 1978; Suspectul, 1978; Emisarul serviciului secret, 1979; La porţile Satanei, 1980; Hotarul din iunie, 1982; Prietenia între bărbaţi, 1982; Luceafărul, 1986. Personajele sale eroico-romantice din filmele regizorului Emil Loteanu au amplificat şi îmbogăţit potenţialul său actoricesc. Cariera sa de regizor îl face autor a peste 40 de montări, trei dintre care în teatrele din Letonia (Doina şi Horia de Ion Druţă , în teatrul „A. Upit” din Riga) şi Georgia (Molda de Ion Puiu în Teatrul Dramatic din oraşul Rustavi). A fost prim-regizor al Teatrului Luceafărul în repetate rânduri, a lucrat ca actor la Teatrul Naţional „M. Eminescu” după terminarea cursurilor superioare de regie de la Moscova, a contribuit prin munca sa la dezvoltarea teatrului Ginta Latină. De numele lui a fost legată întoarcerea la ea acasă a dramaturgiei lui Ion Druţă. În 1988, prin contribuţia lui a fost lansat pentru prima dată teatrul muzical de la noi, fiind pedagogul şi conducătorul artistic al acestui teatru. Romantic întârziat, cu o sensibilitate alimentată de culturile din alte vremuri, Ion Şcurea era tot timpul nesatisfăcut de propriul său destin. Cu multe n-a fost de acord în perioada de schimbări precipitate, făcută cu ochii legaţi ale mentalităţii colective. A plecat în plină forţă creativă și este unul din cei mai puternici actori ai neamului nostru.