Sa urăști fiecare molecula de oxigen, cel mai mărunt nor de praf, fiecare față de om pe care o vezi mergând gata sa moara, fiecare centimetru de asfalt murdar plin de gropi pe care calci, fiecare secunda pe care o petreci in transport public, fiecare cuvint rostit de oameni cu „cultura” , fiecare zi pe care o petreci inafara casei, fiecare privire pe care o simti din spate de la oameni care nu te cunosc dar deja te si invidiază, fiecare sunet sau zgomot la adresa ta din partea celor din jur.. Esti cu trupul undeva pe niște drumuri pe care le Cunoști si îți sunt antipatice, nu îți mai încape ura si zi de zi te intrebi dacă mai poti răbda știind ca nu, sufletul e acolo unde trupul ar vrea dar nu poate.. Zboară, își caută liniștea si nu poate. E trup si suflet sunt un tot întreg, nu pot exista unul fara altul.. Stai, te chinui.. Nu mai rezisti.. Te rupi in bucăți gindindu-te cu puteai fi acolo, departe de toți si toate… Taci, asta îți ramine sa faci.. Esti puternica, stii ca ai „imunitate ” – Închide ochii esti acolo.