Doamne, mă înfățișez acum înaintea Ta, cu toată nedreptatea mea și îmbrăcat în harul Tău; Doamne, ca pe fiul rătăcit, ca pe oaia pierdută, caută-mă, iartă-mă și mă tămăduiește. Doamne, greșesc în tot ceasul în fața Ta. Nu am în mine bucuria întâlnirii tale; nu am strădanie în căutarea Ta. Doamne, cât de ușor îmi este în deșertăciunea vieții, în gândurile ușuratice. Doamne, cât de greu îmi este în tăcere și închinare, în rugăciune și singurătate să stau în fața Ta. Doamne, iartă-mă. Dacă Te-aș fi iubit, Te-aș căuta mereu, Te-aș râvni ziua și noaptea, m-aș bucura de orice clipă de singurătate pentru a fi cu Tine, dar nu este așa, Doamne.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI