Isi reprima emotia de pe chip si din suflet,suspinand usor in adancul ei.         -Buna, raspunde ea la aluzia lui atat de fina. Ce mai faci? continua ea, afisand un zambet scurt.                                       -Ce pot sa spun ca fac dupa atatia ani decat bine,multumesc. E o intrebare retorica asta, ii replica el cu ironie.          Ihm… A ramas acelasi om care se hraneste cu cazaturile oamenilor pricinuite de luarile sale peste picior. Ca un Don Juan veritabil.                                 -Da.. Pai cred ca oamenii care nu comunica de ani buni de zile isi pun intrebari retorice atunci cand se intalnesc. Noroc cu Facebook-ul, ca altfel probabil ca nici nu ne-am mai recunoaste pe strada.                               -Pai parca tu erai mai originala si de aceea aveam asteptari mari.                  -Nu am putut intra in competitie cu remarca ta vis-a-vis de traversarea strazii,asa ca.. Ma descurc cum pot si eu.