Și parcă-i pace afară,
E liniște, în patria natală,
Și parcă nu mai este frică
Deși îndrăzneala e mică.
Un zgomot, fără spaimă,
Ascunde adevăru-n ramă,
Iar un copil orfan
Se preface sătul dintr-un gram.
Bătrînul, cel de după colț,
Care de fapt e numai os
Se adresează, el, frumos
Chiar de mănîncă de pe jos.
Iar câinele din stradă,
Care de pe picioare cade
E mai amabil ca un om,
Dar cinei-i el pe lîngă un om?
Și parcă-i pace afară..
Dar care pace oameni buni,
Cînd ne comportăm drept nebuni?