De ceva timp, toata lumea din md cu care vorbesc pomeneste periodic despre odnoklassniki.ru (un fel de classmates.com sau colegi.ro rusesc). Eu eram destul de reticenta in privinta lui si nu intelegeam ce mare lucru se poate intampla acolo. Dar cand m-a intrebat si fata care-mi face manichiura daca sunt pe odnoklassniki, mi-am zis ca asa nu se mai poate, trebuie sa studiez problema.
Aveam cateva motive pentru care refuzam sa ma inregistrez pe site-ul acela. In primul rand, e rusesc. Ce sa caut eu acolo, daca n-am facut scoala (iar armata si mai putin) in Rusia? Dar se pare ca site-ul are sectiuni pentru toate republicile ex-sovietice, si, in lipsa unei alternative autohtone, moldovenii isi dau intalnire acolo.
Apoi sunt deja inregistrata pe o gramada de retele sociale (care nu-mi folosesc la aproape nimic). Acolo comunic (daca “poke”, “pillow fight” etc. inseamna comunicare :) ) cu prietenii, unii colegi de munca, si cateva persoane noi, desi mai putine, caci n-am timp pentru asta si nu accept invitatiile de la straini.
Si chiar daca i-as gasi pe site, nu am ce vorbi cu fostii mei colegi de facultate. Cu extrem de putine exceptii (care mi-au ramas prieteni si tinem legatura si fara ajutorul site-urilor specializate), pur si simplu nu am nimic in comun cu ei, suntem din dimensiuni paralele :)
Ceea ce uitasem eu (sau doar nu m-am gandit la asta in contextul odnoklassniki) e ca am fost si la liceu candva :) Nu s-a intamplat demult, doar 8 ani au trecut, dar parca e vorba de o cu totul alta epoca. Imi placeau colegii de liceu, ne intelegeam, ne distram atat de bine impreuna si asa dragi imi erau - poate pentru ca eram copii si nu eram eu inca atat de exigenta cu oamenii… In fine, despre cei mai multi dintre ei nu mai stiam nimic. Si i-am regasit acolo.
Este extrem de ciudat sa-i vezi pe cei care te trageau de cosite ca au devenit oameni in toata firea, cu neveste, copii, sa afli ca au joburi, conduc firme si ca sunt imprastiati prin toata lumea.
E si mai ciudat sa constati ca nu conteaza ce performante au avut in scoala - multi dintre cei mediocri sau chiar codasi o duc mai bine decat premiantii.
Cred ca sunt nostalgica :) De cateva zile, de cand mi-am facut contul acela si ma contacteaza noi si noi colegi, imi tot revin in minte episoade din perioada liceului, lucruri pe care le-am invatat, chipurile baietilor draguti din clasele mai mari, mi-am amintit chiar si unele nume de profesori pe care n-as fi crezut ca le mai am stocate undeva :)
Ii inteleg acum pe cei care erau atat de incantati cand regaseau pe cineva din trecutul lor pe odnoklassniki. Pacat ca nu ne putem “intalni” la noi acasa, in .md
Tu stii ce mai fac colegii tai?
