Feminitate.
Ce e asta? Cu ce se mănâncă? Cum o zăresc în multiplele umbre negre?
Se  spune că femeia e privită în modul în care ea dorește să fie privită. Se scrie că femeia a uitat să fie elegantă. Motiv pentru care pierde din valoarea sa.
Aceasta preferă o pereche de blugi cu o cămașă largă, își aranjează părul într-o coadă prinsă sus, încalță adidași și merge ca cine vreai, numai nu ca o femeie.
Un dezacord total între ce se cere și ce se dorește, din motiv că se cere eleganță, dar se dorește confort.
Femeia merge pe stradă fără a fi privită de bărbat, de parcă pe alături nu trece o femeie, dar un alt bărbat. Nimic special. Nimic.
” Ne-am cunoscut toamna târziu. Și așa a fost să fie că de fiecare dată eram îmbrăcată în haine de iarnă. Mantouri, blană, fulare mari, mănuși. Mersul meu elegant abia putea fi zărit de sub blana groasă. Degetele mele lungi și subțiri  păreau enorme în acele mănuși. Bizar, dar nu m-am gândit niciodată la asta, probabil din motiv că vedeam în ochii lui admirația de care aveam nevoie. Nu apăruse nici dorința de al cuceri, motiv pentru care sinceritatea mea era prezentă la maxim. Atât de Eu nu am fost cu nimeni, niciodată. Atât de femeie încă nu mă simțisem până la El.
Cînd m-a văzut deja în rochiile mele adorabile, nu se schimbase nimic în privirea lui, fapt care m-a uimit peste măsură. Întrebîndu-mă: Cum?