Tot la Cui i-e frică de Emil Cioran?, în blocaj. Impresia de răsuciri perfecte într-o lume care stă, restrînsă, nemişcată, comprimată. Dar Cioran voia să plece în lumea largă, de exemplu? El este şi nu este - pe scurt, lumea din carte, de care spun că e comprimată. Şi uneori impresia că între pagina 75 şi pagina 150 am stat pe loc, nu ne-am mişcat prin fiinţa studiată, nu am înţeles, nu am învăţat. Spun "impresia" fiindcă, de fapt, dacă închid cartea după 150, îmi dau seama că ne-am mişcat stînd pe loc, pe-o hartă mentală.
Doar că eu, cititorul, stau pe-afară, pe margine, spre deosebire de ceea ce mi se întîmplă în cărţile lui Ciocârlie (un exemplu), care invită, primeşte într-un schimb mental live. Nu-i o distanţă răuvoitoare, totuşi, duce la muncă dublă pentru descifrare (pentru că nu eşti poftit în bucătăria autorului, ci doar la masă)
Azi am o slăbiciune, observ, pentru comparaţii vulgare. În fine :) cumva cărţile "despre despre" sunt mai oneste decît altele, măcar pentru că îşi definesc de la început limitele şi pretenţiile.