E o consuetudine a multor domnişoare, pe care o vociferează la fiecare pas, pentru a te pune la punct, oarecum fără virgulă, într-o situaţie în care ţi-ai demonstrat limitele bunului simţ în înţelesul "părţii frumoase" a omenirii. Pe lângă latura misandrică al discursului axiologic anti-misagin, nu prea m-a preocupat această caloşare procustică. Dar în pauza dintre tematicile existenţiale ale