Mihail LERMONTOV (1814 – 1841)
Cântec rusesc
1
Zăpada cade smocuri, nu se cerne.De ce frumoasa tânără se temeSă coboare din pridvor,S-aducă apă de izvor?Ca un popă ce sicriu-l duce,Aşa viforul cântec îşi ziceDin izvoade, Pe când sub lemnul de poartă,Dulăul nărăvos lanţul şi-l roadeŞi latră…
2
Dar nu lătrat de câine-n lume,Nu urlet de vifor a-ngropăciuneTrezeşte fricăÎn ochi ei de sticlă:Drăguţul ei înmormântat cândva,Mai alb ca neaua se va-nfăţişaPe înserateCa să-i spună: „Tu m-ai înşelat”Şi inelul de logodnă, nesperat,Să i-l arate!...
(1830)
* * *
Adio, deci, Rusie nespălată,Ţară de domni, tărâm al robilor,Rămâneţi voi, mundire-albastră pată, Şi tu popor umil, supusul lor.
Caucazul, poate, ca un zid înaltMă va feri de zbirii tăi tehui,De ochiul lor oriunde la vânat,De-auzul lor – pe urmele oricui.
(1841)
În româneşte de Leo Butnaru