Vă spun sincer, logica după care funcționează lifturile n-are nicio logică. Sau poate că nu o înțeleg eu. Să vă dau un caz concret, o problemă de logică cum ar fi.
Se ia cetățeanul A care urcă în lift la parter și apasă pe butonul cu numărul 2. Are el o dorință de cînd era mic – să ajungă la etajul 2 că acolo stă. Buun.
Imaginați-vă că cetățeanul A sînt eu și am urcat în lift cu două cutii mari și grele pe care le strîng drăgăstos la piept și pe care vreau să le duc din punctul A (portbagajul mașinii) în punctul B (apartamentul în care m-am mutat).
Între timp un alt cetățean B de la etajul 8 cheamă liftul. Are și el o dorință de cînd era mic – să ajungă la parter și să iasă afară că îi este dragă lumina soarelui. Ce credeți că face liftul?
Vă zic eu: urcă direct la etajul 8. Ușile se deschid, omul vede în fața lui două picioare, deasupra lor două cutii din spatele cărora aude o voce care întreabă: etajul 2? Ăăă, nu – etajul 8, răspunde acesta încurcat.
Dă să intre și nu poate. Ușile se închid. Liftul se îndreaptă spre etajul 1 pentru că un alt cetățean C vrea să meargă de la etajul 1 la 4. Și tot așa mai departe.
Explicați-mi și mie ce-a fost în capul inginerului care a conceput algoritmul de funcționare a lifturilor. Să știu și eu din ce cauză mă doare spatele.
Sursă foto
