(foto y poema escogidos del blog Infierno Alegre)DEASEMENEA MĂ PĂRĂSESC CEI DIN JUR
De asemenea mă părăsesc cei din jur,femei din ghetto, rapsozi din tavernă,printre care am petrecut atâta timp,și e moartă tânăra cu arzătoare față perenă,dată cu ulei din aluatul pentru azimă,și tăbăcită carne de evreu.
Poate că iarăși mi s-a întors tristețea,de parcă eu nu mi-aș mai aparține,de mine însumi uitat.
TAMBIÉN SE ALEJA MI COMPAÑÍA
También se aleja mi compañía,
mujeres de ghetto, juglares de taberna,
entre los que pasé tanto tiempo,
y está muerta la joven
de ardiente rostro perenne
untado de aceite de la masa ácima
y oscura carne de hebrea.
Tal vez haya cambiado también mi tristeza,
como si yo fuese no mío,
por mí mismo olvidado.