SENS UNIC
În astă casă strâmtă mai e cineva:fantasmele ies dintr-o fotografie,o urmă-i uitată pe undeva,os separat de carne vie.
Fiare vechi atârnă pe pereții de lut,securea rămasă înfiptă în lemn;întrebi și îți răspunde un mut,dar nu poți citi nici un semn.
Tavanul atârnă ca un tăvălug,trosnesc pașii cuiva pe podea,de parcă ar fi arși pe rugcei păcătoși de cândva.
Pleci, însă ochii-ți privesc înapoiși ești sigur că o să revii pe aici,pe drumul spre lumea de apoi,când lucrurile părea-vor mici.