Dinspre drum
Zăresc cum vine
Un bărbat încărunţit,
Şi m-aşteaptă
Ca să-mi zică:
-Ce mai faci?
Când ai venit?
-Am venit!
Îi spun în grabă, -
Căci buchetu-i greu şi-l scap, -
Să sărut al mamei creştet,
Luminos şi alb.
Să văd curtea în care-adesea
Am cântat şi-am plâns,
Să-mi văd tatăl, care-acuma
Are glasul stins.
Am venit –
Târziu e tare,
Ştiu şi-mi pare rău,
Dar acesta-i satu-n care
Am crescut şi eu.
Să mă ierte mama, tata
C-am fost dur şi rău
C-am plecat departe-n lume
Fără Dumnezeu.
Am venit şi vreau acuma
Să-i iubesc cât pot.
Să le-arat şi pun în braţe
Pe al lor nepot.
Să le spun c-am înteles,
Acum cât înca sânt,
Cum este sa fii părinte
Pe acest pământ.
Mariana Raileanu, Torino, 2014
