E mare. E un om cu dorintele sale, emotiile sale si o atractie infinita de a descoperi lumea din jur.
Ieri puteai să-l lași pe pat, să dispari în altă cameră, iar cînd revii tot pe pat îl găsești. Ieri puteai să-l hrănești cu ce vreai tu, ce crezi că-i va fi mai folositor, iar meniul era gata pe o săptămînă înainte. Azi e altfel.
Dacă ieși din cameră, cînd revii, Omul de Un an a reușit să scoată tot din toate dulapurile fixate mai jos de un metru. Pînă tu aranjezi înapoi în dulap, el va conecta neapărat mașina de spălat. Sau aragazul. Sau va scoate produsele de pe raftul de jos din congelator.
Omul de Un an studiază lumea. Are un interes nemărginit pentru lucruri care noi le considerăm obișnuite. Iar dacă lași lumea „matură” la o parte și vii jos, alături de el devii fericit. Eu acum sunt la etapa cînd adun frunze colorate prin parc. Primesc în dar cele mai scumpe floricele culese de lîngă bloc. Răsfoim de 10 ori aceeași carte cu povești la o anumită pagină, fiindcă acolo este o buburuză simpatică. Ne gîdilim, ne urcăm pe topogane, alergăm după pisici și ne udăm cu stropitoarea pentru rufe. Jucăriile stau triste într-un colț, fiindcă sunt atîtea chestii nemaipomenite în sertarele de bucătărie!
Cînd ieșim afară, Omul de Un an alege cea mai lungă creangă și o duce în urma lui. Mamele din curte se uită cu ochi pătrați, însă el are voie să se joace cu pietricele, nisip, să sară prin bălți și să sape cu lopățica nu doar pe terenul de joacă.
Chiar dacă nu vorbește clar, el găsește cum să-și exprime dorințele : mă apucă de mînă, mă duce în locul cu pricina și îmi indică ce vrea. De obicei, vrea unul din lucrurile interzise lui și urcate pe rafturile de sus. Dacă nu ghicesc care anume, strigă „-Dă!” pînă ghicesc ce-a vrut ))) E joaca preferată de el și nepreferată de mine)))
…Înțelegi că e copia ta în miniatură, sunteți întratît de “la fel” încît nici nu te poți supăra pe el – ar fi ca și cum te superi pe tine. Orice năzbîtie trece. Rămîne dispoziția, emoția și zîmbetul. Vara asta eu am alt soare, un soare de Un an.
