The sadness will last forever

stand in Pompidou, am citit cum s-a sinucis Rothkoieri, citind din femeile-poeti, am citit despre Sylvia Plathtoate astea m-au adus cu gandul la imaginea aia cu cel mai frumos suicid din lume, performat de Evelyn McHale
da, asta-i trist dar asta-i, cumva, natural

dupa mine, omul are dreptul sa moaraasta nu-i egoist sau nu da dovada de lasitateasta-i o alegere, sa te trezesti dimineata, sa mergi la birou, sa bei un ceai sau.. nucum zicea prietenul nostru Albert Camus: "Should I kill myself, or have a cup of coffee?"in final, fiecare decide ce vrea sa faca 
dupa mine, chiar daca viata-i tare aiurea uneori, alteori e sweetdeci tre de incercat, mereu :)

dar azi am ajuns iar la concluzia ca tristetea-i vesnicaea e in porii nostri, se ascunde prin riduri si se inmulteste cu vremea, ca o ciupercavan Gogh stia ca tristetea-i pare din el, a incercat s-o taie si daca a vazut ca ea tot se inmulteste, a gasit alta solutie

van Gogh era miau, era colorat si pe el tare-l rupea“The sadness will last forever.” ~Suicide note of Vincent van Gogh (1853-1890)ps. i'm having a beer today, no killing myself :)