Am fost la mormântul luiFără nume.Înconjurat de palmieri și pereți venețieniScăldat în valurile cântecului de cicadeSinguratic? Nu!Soția lui zace alăturiDe ce nu i-au gravat numele? am întrebat un localnicNu are rost, numele lui domină aceste tărâmuri precum vântul scirocco, precum aerul sărat de mare mediterană... mi-a răspunsDar nu vroiam să scriu despre astaMoartea și mormânturile sperie individul, individul care trăiește și nu realizează niciodată că va fi liber doar atunci când va muriFără speranță, fără fricăCalm, liniștit, precum mediterana care își fumează pipa bătrâneții odihnindu-se pe prispa euro-africanăProbabil, încă e război în Libia?Nu știu, am încetat să urmăresc știrileDar știu că amintirile milenare de civilizație nu ne-au învățat nimicÎncă călcăm pe greblele sângeroase ale războiuluiPentru că nu avem memorieNoi suntem memoria lumiiÎmi șoptește Ray BradburryLa 451 grade farenheit începe să ardă documentul deschis în wordAm greșit atunci când am început a folosi focul ca să distrugem, nu ca să ne încălzimAr trebui să construim un excavator enorm și să săpăm o groapă  enormă - în care să îngropăm războiulSpuneți-le asta tuturor!Președinților, regilor, patriarhilor, sultanilor, faraonilor, politicienilor, diplomaților, top -managerilor, corporațiilor, televiziunilorUnica ființă care are dreptul să fie zbuciumată e Marea CreteiTe lovește cu țeasta  de pietrele ei și îți reamintește cine eștiDoar o gâză care nici măcar nu mai cântăNici nu contempleazăIar cine nu contemplează, trebuie să distrugăAșa a fost, așa este, așa va fiPână nu ne va înghiți planetaSăturată de orgoliul nostru uman precum sunt săturat eu de kebabul pe care localnicii îl  numesc suflakiSămânța regelui MInos era stricată de virusul orgoliuluiÎnchisoarea ridicată de Dedal a rămas în istoria friciiCicadele continuă să cânte, fără să realizeze că  cântăOmul continuă să distrugă fiind sigur că el contemplează și creazăFără săraci, nimeni nu s-ar mai simți bogatFără tristețe, nimeni n-ar fi în stare să fie fericit.Fără moarte, cine ar mai fi viu?Am fost la mormântul luiNu vroiam să scriu aceste ne-versuri tristeÎnsă fără aceste ne-versuri aș fi eu, cel trist.Sunt gata să fiuEști gata să contemplezi?Ești gata să pornești în expediția argonautică și să nu te întorci niciodată la ce ai fost?Îmi vine să șterg aceste rânduriÎnsă le las, cândva mă  vor șterge ele pe minePrecum timpul șterge culorile lui El GrecoPrecum măslinul șterge amintirile furtunilor  și procrează din nouSpală-ți mâinile înainte să deschizi această carteȘi  vei vedea că libertatea e Minotaurului care te fugărește prin labirintul timpuluiTe va prinde într-un sfârșitȘi atunci vei uita de frică, de speranțăAtunci vei fi liber.