
Seara am fost serviți cu o cină delicioasă și am stat la taifas cu administratorul hotelului, de la care a aflat că acesta datează din 1961, și deși unii cred ca are un aer sovietic, proprietarii încearcă, prin granturi europene, să ajungă la nivelul necesar timpurilor noastre. După masă a urmat o plimbare înainte de somn (J), după care navigare colectivă pe internet in holul hotelului, pe canapele confortabile și mai ales pe cele care îți fac un masaj de nota 10, dacă le hrănești cu 1 ron.


p.s. am fost plăcut surprinsă să descoper litoralul românesc și să spun un WOW pozitiv la “aterizarea” în Mamaia…












