Am ajuns în aeroport. E mult mai mare decat al nostru de la Chisinău și mult mai bine arată. Cu toate acestea, pasagerii eram doar noi, cei care venisem cu avionul din Kiev. Postul vamal l-am trecut relativ repede, cu exceptia unui coleg care a fost reținut mai mult timp, cică avea foarte multe ștampile puse de vama ucraineană și l-a căutat, probabil, prin toate listele posibile să nu fie suspectat de ceva :). Ei bine, odată ce am ieșit din aeroport, am început să fac cunoștință cu Belarus. Într-adevăr, totul în jur era curat și frumos amenajat. Iarba verde și tunsă peste tot, lucru ce il văzusem și în Lituania. (Din păcate, este ceea ce lipsește la noi.)
Am mers intr-un sătuc aflat la 2 km de aeroport și 25 km de Minsk. Familia la care ne-am cazat e foarte drăguță.
Am fost făcuți cunoscuți cu toată gopsodăria și despre ce ”reguli” trebuie să respectăm.
In curte au un caine mare, negru, deși nu cunosc cum se numește această rasă, m-am bucurat enorm să vad acel câine pentru că, în copilărie, în curtea noastră avusem exact așa câini. Fapt ce mi-a trezit multe amintiri :).
Cât despre sat, ni s-a spus că ar fi bine să nu ne vadă localnicii că fotografiem casele sau chiar pe ei. Nu le place. Așa că am reusit să prind câteva poze cu telefonul mobil.
De jur imprejur este padure de cedru. Aerul iti taie resperața la cât de curat și proaspă este. La poalele cedrilor cresc ferigi foarte mari, poți găsi și fragi deja copți, pe alocuri sunt și mure. Drumurile din sat nu sunt asfaltate, dar bune și asta, chiar dacă plouă destul de des. Probabil, din cauză că sunt cu nisip, nu se face glod, apa scurgându-se în sol.
Seara, după o plimbare frumoasă făcută prin împrejurimi, am încheiat-o privind meciul dintre Spania și Australia ce s-a încheiat cu 2-0.
