Când aud numele lui Grigore Vieru, în minte îmi apar frânturi din poeziile sale despre mamă. Poezii cu care am crescut şi cu care mi-am bucurat mămica de fiecare dată când i le recitam. Versurile de mai jos le citesc mereu cu aceeaşi dragoste, iar când le aude mama pe chip îi înfloreşte o lumină dumnezeiască…
Ştim despre Grigore Vieru că a fost un poet remarcabil, că poeziile sale despre plai, limbă, mamă, patrie au fost nu doar citite, ci şi cântate, că a fost de o simplitate nemaipomenită şi de o cumsecădenie aparte.
Mai multe despre viaţa poetului şi întâmplările hazlii prin care a trecut acesta aflăm din cartea recent apărută la Editura Princeps, ,,Întâmplări cu Grigore Vieru” de Nicolae Dabija. Această carte m-a ajutat să-l descopăr dintr-o altă latură pe îndrăgitul poet, să-l admir şi mai mult pentru felul cum a reacţionat şi procedat în anumite situaţii. Întâmplările, cele mai multe, sunt hazlii şi se citesc cu o plăcere deosebită. Reţin în minte întâmplarea cu Grigore Vieru în hotelul ,,Rossia” din Moscova, în prima zi de deputăţie a poetului în Sovietul Suprem al URSS. Şi cea în care poetul încurcă ochelarii săi cu ai preşedintelui României, din care cauză cel din urmă nu-şi mai citeşte discursul cum trebuie. Şi întâmplarea ,,Cu manuscrisul la Iaşi”. Şi multe altele. Toate ni-l aduc în faţă pe un Vieru naiv, omenos, simplu şi amuzant. Răsfoiţi cartea să vă convingeţi şi voi!
Alte linkuri importante:
