Sînt lucruri, gînduri pe care le fac sau le am fără să vreau.
-De ce oare oamenii apreciază doar după ce pierd?
- De ce ne atrag lucrurile riscante și cu toate că gîndim lucid, realizînd pericolul … continuăm?
- Ce vreau eu, și ce vreau eu să obțin de la viață?
Am o mulțume de gînduri într-un creier care stă să se desfacă din cauza lor.
Mă aflu parcă la o răscruce. Nuștiu ce să fac, ce să aleg, pe cine și ce să ascult. Care să fie oare cauza că noi oamenii tindem să ne complicăm din ce în ce mai mult viețile, și apoi regretăm prin lacrimi și păreri de rău…
Acum nuștiu pe ce cale s-o apuc. Nimeni niciodată nu v-a putea simți ce simt eu, și din această cauză, nimeni nu mă v-a înțelege cu adevărat.
Vreau să mă trezesc într-o dimineață și să cred că toate au fost un vis, că am defapt o viață perfectă.. Că am pe cineva alături care-i acolo pentru mine și mă vede cea mai ideală femeie din lume, cu o familie care n-a fost niciodată departe, fără „foști” care m-au făcut să sufăr sau să urlu de durere prin zîmbete false.
Încerc să cred că am să mă trezesc din coșmarul acesta într-o zi.
Acea zi va fi ziua cînd totul va fi la locul lui, cînd eu voi sta liniștită, cînd voi avea în față o carieră, o familie frumoasă și mîndră de mine..
Pînă atunci, continui să sper.. Cred chiar că nimic nu-i imposibil.
Sînt confuză. Blea.
