Nr. 3-4, 2014Leo BUTNARU
Ţie însuţi
Se făcea că telefonam din vis de nesfârşită noapte;telefonam în atât de îndepărtata – chiar de era pe tivul,pe faţa pernei – realitate.De zeci, de sute, de mii de ori încercamsă răzbat ca dintr-un neliniştitor şi adânc abataj,de la un moment încolo cuprins de teamă la gândul: „Dacă nu-mi mai e dat să mă-ntorc?Dacă sunt într-un vis fără de soroc?” – mă întrebamtot mai părăsit de curaj,însă de fiecare dată, de fiecare dată, a infinita oară nu auzeamdecât ucigător de indiferentul ipsofon – încearcă să discuţi! –care-mi răspundea neabătut: „După al treilea semnallasă-ţi ţie însuţi un mesaj…”
Ţie însuţi…
Catren naiv
Nu, nu mi-am trădat visul de copil – să devin pasăre,să mă-nalţ spre zenit…De peste şaizeci de ani tot încerc. E drept, deocamdată, nu am izbutit…
Vis
…şi se făcea că trăiam într-o lume atât de bună în care ţara noastră intra printre cele două-trei de topîncâtchiar mulţi îngeriprezentându-se la înaltul birousolicitau cetăţenie românăîn special specificând că ar vrea să locuiască la Chişinău…
Regnum latiare
Şi tu frumoaso vorbăreaţăs-ar putea spune că la un soroc anumedin această lumevei trece în lumea cealaltăsau – şi mai eufemistic vorbind – te vei pomeniîn împărăţia limbii latineşi eaca şi tine moartă.
Poveste
…cam asta i se întâmplă creştinului bietului om:înainte de moarte un popă îi spune ce ştie elcum ar veni un fel de povestece nu se deosebeşte cu mult de povestea pe careîn pruncie i-o spunea mama sau tatălînainte de somn…
…cam asta i se întâmplă bietului om…
Jucăria
După Ioan Matiuţ
Ca şi ieriîn zori destinul s-a trezitcu aceeaşi jucărieîn braţe
cu mine
Atunci, azi…
Cezar, azi să nu mergi la senat!Da, azi… Dar vine mâine, poimâine… Va trebui…Cezar, pare de necurmatRăul ce are a ţi se-mplini.
Ascultă-ţi soţia… sau, peste veacuri, pe mine… –Dar nu-i nimic de făcut, de senat eşti prins fatal.Chiar de nu mergi tu l-a senat, vine Brutus la tine.Parcă predestinat, Brutus însemnă: brutal.
Cezar, să nu… – Dar orcicare sfat e inadecvatÎn acele timpuri, sau azi: destinu-i acar, Iar cel care ar putea da cel mai inutil sfatEşti chiar tu, de-zeificatule Cezar.
Fără motiv …Este locul undeNe-ntâlnim eu şi statul. Velimir Hlebnikov
Sigur, omul e deformat de ceea ce se cheamă sistem administrativ.Tocmai aceasta e suprem-nociva cauză din careomul ce aspiră, se zice, spre adevărnu poate semăna adevărului – acesta, totdeauna, fără cauză, fără motiv. Pur şi simplu constant. Definitiv.
Adevărul ce e starea firească a Totului, a Fiinţării ca întâmplare fără motivaţie,fără hotare.
Cărămida
Simplu: pe schele undeva în oarecare mahalala o construcţie foarte banalăcuiva i se poate releva asociaţia cum că chiar cărămida ar fi jinduitapiatră filozofală
şi despre această – cum se crezuse cândva –excepţională găselniţă pour la bonne bouchdar mai ales universalăun student la practica de vară va scrie stângaciîntr-o gazetă de dreaptadestul de raională.
Simplu. Ca despre un chiţibuş.