Drama caderii URSS consta in faptul ca aceasta a stat sub semnul decaderii unor elite. Pentru Basarabia problema nu a fost atat de dureroasa deoarece din 1940 incoace aceasta nu prea a avut parte de o elita in sensul deplin al cuvantului.
Din pacate, destramarea Uniunii Sovietice nu a avut loc spectaculos, prin lupta revolutionara a popoarelor pentru libertate. Imperiul a cazut asemenea oricarui alt imperiu, din cauza putreziciunii sale interne.
Daca pana la perioada lui Brejnev elita politica era alcatuita in special din cadre revolutionare, credincioase dogmelor leniniste, perioada lui Brejnev a adus cu sine ascensiunea „nomenclaturii liberale”. Aceasta noua generatie de directori de uzine, presedinti de kolhozuri care nu mai avea nimic comun cu „constructia comunismului” a devenit o „noua burghezime”, rupta de orice ideologie, lipsita de orice principii politice sau morale.
Anume aceasta clasa a si servit in calitate de „forta motrica” ai „perestrocii”, vazand in reforme mai mult un prilej de a profita de liberalizarea economica decat un proces de democratizarea in sine. Iata de ce „democratizarea” a devenit atat de urata de popoarele din statele ex-sovietice.
Paradoxal, dar marea parte ai nomenclaturii sovietice din fosta RSSM o gasit anume in partidele liberale si anticomuniste, care promit ca in cazul in care se vor reintoarce vor guverna ceva mai diferit decat au facut-o intre 1990 si 2001.
La ora actuala „nomenclatura liberala” controleaza administratia capitalei si majoritatea administratiilor raionale locale, detine majoritatea institutiilor media si poarta sub aripa intreaga societate civila. Cunoaste bine metodele de manipulare a maselor si nu duce lipsa de resurse financiare. Este vicleana, lipsita de bunul simt si principii morale pentru ca reprezinta insusi simbolul josniciei umane.
Nu ma intrebati care ar fi solutia la aceasta problema pentru ca nu cunosc raspunsul. Dar cred ca timpul va trata toate, doar sa ne ajute Dumnezeu.
