Salut,
sînt eu, copilul din tine.
Uite că am învățat să scriu, am mers la școală și iau note bune. Profesorii mă laudă iar părinții sînt mîndri de mine.
Încă mi se pare că tata e foarte înalt iar mamei deja îi ajung cu capul la piept.
Mi-au trecut rănile de la genunchi și am deja primul meu ruj, incolor, dar e primul semn că voi fi frumoasă.
Citesc mult și desenez, chiar dacă nu am talentul de a desena. Mai des scriu, îmi place.
Bunica încă e în viața și vara mă așteaptă să-i tăpușesc grădina cu harbuji.
Nu mai stau în spitale ca înainte, m-am făcut bine.
Mănînc tot din farfurie și o ajut pe mama,uneori, știi cum e mama, nu mă lasă să fac ceva. Mă crede încă foarte micuță.
Sînt fericită. Tata mai are serviciu și-mi aduce turte de la iepuraș, turtele alea cafenii, mari cît palma, preserate cu zahăr.
Încă mai privesc povestea de seară și pun palmele la ochi cînd un nene cu o tanti se sărută.
Eu cred că-s deja mare, însă tot mă urc la tata pe picioare să mă dea huța.
Tata mai are mustăți))) Iar mama mai coace învîrtite cu flori de trandafir.
După cîte vezi, dragă Eu, sînt poate unul dintre cei mai fericiți copii. Știu ce vreau de la viață! Tatei îi răsar lacrimile cînd mă aude astfel vorbind.
Iar tu, tu ce mai faci?
Răspunde-mi cînd ai timp. Aștept cu nerăbdare scrisoarea ta.
Te pup și cuprind, draga mea Eu!
