Ambilor mei bunici, Dumnezeu să-i odihnească în pace, le-a fost dat să treacă prin ororile războiului. Unul dintre ei a făcut serviciul militar în armata română, la cavalerie, celuilalt, la numai 17 ani, i-au pus sovieticii arma în mâini și l-au trimis pe front să lupte „contra fascismului”. Nu a fost alegerea lui. Așa au fost timpurile. Apoi vremurile s-au schimbat. Unul a avut pieptul plin de medalii, celălat nu a avut decât amintiri și… o iapă cu care s-a întors de la Botoșani.
Sfânta „reconciliere națională”
Un exemplu cât se poate de grăitor despre timpurile de odinioară. Numai că și în vremurile care au urmat după căderea URSS, Cezarului nu i s-a dat ce e al Cezarului. Nimic nu s-a schimbat. Ambii bunici au acceptat tacit realitatea și s-au conformat. Pe de altă parte, nici nu au avut niciodată prilejul să stea și să discute față în față despre cele prin câte au trecut. Cine știe ce și-ar fi spus și ce concluzii ar fi tras la un pahar sincer de vorbă…
Discuțiile continuă și în 2014. Numai că, de această dată, avem parte de vorbe sterile, la pachet, oferite de politicieni cu ocazia acestui eveniment. La noi, din 1944 încoace, nimic parcă nu se schimbă. Și acum se sfidează toate normele morale şi ale adevărului. Suntem împărțiți din nou în buni sau răi, fașciști și… europeni sau comuniști! La desert, după vechea obișnuință, vine și sfântul pomelnic politic legat de „reconciliere, de stabilitate politică, de linişte în societate, ca să putem duce mai departe ceea ce am început în relaţia cu Uniunea Europeană, dar şi menţinând relaţiile cu partenerii din Est”, așa cum afirmă speakerul Igor Corman. Într-un cuvânt, aceeași ciorbă reîncălzită an de an, aceeași duplicitate politică… Iar de aici până la dezgust e doar un pas. Deh, așa e în an electoral. Înghițim și servim ce ni se oferă.
Ziua Europei cu conținut… sovietic!
M-am plictisit de atâta maimuțăreală politică. M-am săturat de politicieni improvizați, confuzi și fără suflet, care pentru un vot sunt gata să-și dezgroape până și buneii, plasându-i în linia întâi a frontului electoral. An de an le auzim discursurile patriotice „înflăcărate” și constatăm cu stupoare cum se schimbă în funcție de interesul de moment. Își permit nepermisul și se fac a uita ceea ce însă istoria nu poate uita. Iată de ce, nu pot accepta sub nicio formă actuala realitate politică în care cei care se declară neutri cu orice preț și nu vor să discutăm despre ce ni s-a întâmplat pozează în „europeni” și „concilianți”. În realitate, aceștia nu au fost, de fapt, nici pe departe neutri, ba dimpotrivă, au acceptat poziția ocupantului sovietic de la început, iar acum o îmbracă în hainele „reconcilierii naționale”. Aceasta este explicația după care politicienii moldoveni serbează formal 9 mai, Ziua Europei, dar conținutul este… sovietic, adică victoria împotriva fascismului! Ca la noi, la nimeni!
Până la urmă însă noi, cetățenii, suntem cei care putem alege și nu mai marii care ne joacă pe degete și ne împart în tabere ca nişte pioni pe tabla de şah. Campania electorală a început. Jocurile realizate cu ocazia lui 9 mai sunt o dovadă pură: vorbe insidioase și perverse care crează o atmosferă otrăvită în numele sfintei „reconcilieri naționale”. Unii politicieni, mai șmecheri, o fac cu mănuşi, alţii vituperând cu guşa înroşită mai abitir ca la piaţă. De unde și polemicile de stadion cu o mare de decibeli electorali. Turmentați și prostiți, așa au ajuns a ne face, după chipul și asemănarea lor. Afoni și orbi, așa ne cred cei care an de an își schimbă masca. Spectacolul de prost gust la care asistăm este un eşec în primul rând al nostru, al alegătorilor. Mă întreb însă: decreptitudinea aceasta morală să fie oare parcursul european spre care tindem?
Spre Europa, pe calea ruso-sovietică!
Nu poţi construi o societate europeană bazată pe minciună, frustrare şi insatisfacţii. O societate pro-europeană nu se construiește pe trivialitatea față de trecut. Au arătat-o toate statele europene prin exemplul lor. Înainte de a deveni locomotiva europeană, Germania și-a reglat problemele cu trecutul, pe când Rusia nu a făcut asta. Pe ce cale alegem să mergem noi, cei care ne declarăm astăzi europeni? Pe modelul sovietic și rusesc?
9 Mai 2014, Ziua Europei, nu Ziua biruinței sovietice și a ocupației românilor- moldoveni, poate fi un prilej să așezăm oglinda europeană în față. Întrebarea însă este: „Ce vom vedea acolo?”
Pentru Evenimentul Zilei
