Leo BUTNARU
Cot la cot
O senzaţie de parcă m-aş fi atins cu cotul de cer
o senzaţie de parcă aş săvârşi o faptă bunăcot la cot cu un înger…
Seminţe de rodii
În străvechile lor timpuri înainte de luptă babilonienii mestecau seminţe de rodiiavând credinţa că astfel vor deveni invincibili
în atât de recentele noastre timpuriînainte de a scriese întâmplă să mestec şi eu seminţe de rodiiîn speranţa că voi fi învins de poezie
seminţe de rodiiîntru rodirea cuvântului
Citat celebru
Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Et nos amours Apollinaire
De cât – infinit – a tot fost citat cu adâncă nostalgie versul despre Sena ce curge odată cu dragostea noastră pe sub podul Mirabeaua cam ameţit lumea de acest parţial echivocîncât deja se pare că în lungul Parisuluicurge-pluteşte însuşi podul Mirabeauiar Sena şi dragostea noastrăîn fine sunt statornicestau pe loc.
Bacovia
Dormea întors amorul meu de plumb. Geoge Bacovia
Greu, dormea întors amorul său de plumb Iar, obosit, poetul dormea neîntorsŞi obscuritatea-n lume tăinuiaMetalul măsliniu şi omenescul tors.
Alchimii erau, de azi şi de trecut,Vibraţie păgână-n vers de acatistCa transfer de sens pe largul înţelesAl timpului de mâine, trist şi hedonist.
Noduri mari de viaţă cu vipere, fachiriLegau umanul cu ce înseamnă plumbulÎn alianţe reci sub umbre albăstrui
Ca despre ele însele lung şir de ştiriŞi negaţii care izvodeau poemulCa dedicaţie şi-ofrandă nimănui.
Dialog
Tu – de o parte el – de cealaltă parte a cuvintelorla o parte din ele văzându-le spatelela cealaltă parte văzându-le faţa.
Carieră
...de regulăcarieră însemnând săpare pământuluiiată în fine omuleşi adevărata ta carieră: săpareagropii de mormânt...
Petrucciani la Père-Lachaise
Michel Petrucciani a fost un pianist foarte mic de statură.Aşa, trup cam a zecea parte din volumul pe care-l are un pian.Virtuos cât şapte, el, italo-francez-american.Încolo – o ştiţi prea bine: jazman de geniu. Succes cu carul. Adorat.Mort de tânăr. În 2009 i-am văzut mormântul. Şi am presupus –cât de mic era, geniul a încăput sub capacul pianuluica sub capac de sicriu – mareaproape cât o aripă de aeroplan. Chiar aşasub capacul negru-ebencu trupul scund întins pe strune întinseîn cimitirul Père-LachaisePetrucciani a fost îngropat cu tot cu pian.
Pumnul şi palma
Din păcate pumnul meu fură mult din libertatea palmei care a fost…
Balet
Aceasta nu este pentagonuldoar ca zidărie nu şi ca eventual conţinut.Poate că acesta este chiar sexul camuflatal milităriei propriu-zisepoate că nudeoarece are prea multe intrări.
Dar şi aici are rost rugăciuneaevlavia care să mai strâmtoreze nedumerireaîntrebarea sau presupunerea cinicădate pe la porţipe sub contraforţica o invizibilă horă de iele din baletul Gisellea trupei din Odessa yankee (nu cea europeană de la marea neagră)ca o hoinăreală ritmată sentimentală în alb voalat micile astea pelerine prin muzica lui Adanpe scenă ca în sânul lui Adamprotectorul femeilor frumoase şi cam golaşeînfeudate artei ca o credinţă oarecum nevralgicăîn bătaia proiectoarelor ce ne lasă să înţelegem căacesta nu este pentagonul ciposibilpanteonul.
Stenografia viselor
În viso nălucă îmi stenografiază visul în care ea stenografiază...– E-he! poveste veche cu poetul chinez Zhou care visa că se transformă în flutureelementul de noutate în ce-mi priveşte înlăuntrul nefiind decâtstenografierea visului de către o nălucă ce aş putea fi chiar eu cel ce visez că mă transform în... în mine însumiadică exact de parcă fluturele în care visa că se transformă poetul chinezs-ar transforma în el însuşi în fluturele visat de un poet chinez sau român.
Pro moderaţie
1
Nu poţi dori chiar totule cinic chiar şi faţă de generosul până la iresponsabilitate peştişor de aur.
Unde mai punem că Dumnezeu pur şi simplu nu cunoaşte ecuaţia totul sau nimic.
2
Până la urmăpăcătoşii, curioşii, lacomii de noi am avut a ne convinge, Doamne,că peştişorul de aur nu trage, nucât cei doi peştişi cele cinci pâini.
Iertare, Doamne, iertare!
Răsărit
Sub flacăra răsăritului e o pâlpâire străveziu-albastră de parcăîn Siberia ard fabricile de spirt.
Oscilaţie
nu ai ce ascunde – poezia e o artă străveche cureputaţia destul de instabilămai mult decât oscilantăde la odă cântată lui Platonpână la darea ei de către acesta afară din cetatepână la darea afară din conştiinţăundesă rămână cât mai mult loc pentru filosofie – darde obiceica un dar imprevizibilfilosofia pomenindu-se în largul eidegradeazăsau se înalţă până la condiţia de poeziesau chiar se contopeşte cu aceastacarevă spuneameste o artă străvechecu reputaţia destul de... – ce să mai vorbim –oscilantă...
Lansare de carte
În ziua Judecăţii de Apoi posibil să fie lansate tomurile de memorii ale unui asasin:Moartea.
Trup şi suflet
Frică!.. Dar fărăsă treacă în groază – s-a înspăimântat doar carneanu şi sufletul.
Poveste
În fine s-a descoperit gena ba chiar cromozomul deplin care ar face omul apt pentru nemurire…
…Mă rogcam aşa sunt poveştile toatebune de spus nu înainte din somn ci la trezireşi din vis
şi din realitate…