Titlul acestui text îmi roia prin gânduri de vreo două zile încoace. Când am decis să-l pun pe foaie, mă gândeam să fac aluzie la binecunoscuta eroare lingvistică pe care o comit adeseori moldovenii – la Moldova, la Italia, la Portugalia etc. După ce am văzut însă cine a fost primul „moldovean” care a trecut Prutul, aseară la 00.01, prin Leușeni-Albița, părea că am avut o premoniție. Primul moldovean era de fapt vorbitor de rusă, iar salutul său european a fost un `PRIVET!` sănătos și apăsat…
Foarte semnificativă această scenă pentru republica noastră la mai bine de 20 de ani de independenţă!
Jumătate cred că e important, jumătate, nu…
În pofida eforturilor autorităţilor, entuziasmul nu a fost şi nu pare să fie foarte mare în societatea noastră. Lăsând însă la o parte aspectele etno-lingvistice, să nu uităm că în R. Moldova, în majoritatea satelor, astăzi este Paștele Blajinilor. Moldovenii merg să-și cinstească morții, să închine un pahar cu sătenii și cumetrii, după care s-or gândi și la Europa. Europa poate să mai aștepte. Când e vorba de cele strămoșești, nimic nu poate perturba și clinti liniștea sufletească a moldoveanului. Ce mai contează cine trece primul frontiera când, la marginea satului, cu mic cu mare, cu preotul în frunte, sub geană de pădure, printre morminte, băștinașii la un „colț de masă cântă, la alt colț de masă plâng”, vorba celebrului cântec. Și din nou se va mira eurodeputatul Monica Macovei de insensibilitatea moldovenilor față de șansa acordată în privința regimului liberalizat de vize!
Numai că explicația este foarte simplă și la un click distanță. O găsim în sondaje (Barometrul de Opinie Publică, IPP, aprilie 2014). La întrebarea „Cât de important este pentru dvs. personal anularea regimului de vize”, puțin important și deloc important au răspuns – 50%, iar alte 50% – au răspuns foarte important și important. Așadar, divizarea clară în cele două tabere este evidentă și duce cu gândul inclusiv la polarizarea societății noastre pe direcţia Est – Vest. Din sondaj rezultă că liberalizarea regimului de vize nu schimbă radical percepţiile politice, doar le întăreşte pe cele care există deja.
Lumea crede că e cam… pi dijeaba
Pe de altă parte, mai este un aspect, deloc de neglijat. Este bine știut faptul că omului tot ce i se dă cu ușurință și aproape pi dijeaba nu este apreciat la justa valoare. Nu puține sunt vocile care spun în aceste zile că liberalizarea regimului de vize nu este meritul fostului AIE și al actualei coaliții proeuropene de la Chișinău, ci contextul unei conjuncturi politice marcată de situația geopolitică precară din Ucraina. Fapt, de altfel, confirmat și de către cei 49% dintre respondenții BOP-ului publicat recent. Nu contest, dar chiar și așa, personal cred că trebuie să nuanţăm această opinie. Europenii ne-au dat, un pic pi dijeaba, iar Putin ne-a ajutat şi el cu ocuparea Crimeei, dar rămân la ideea că, dacă în ultimii patru ani la putere ar fi fost comuniștii, nu ar mai fi văzut moldovenii liberalizare sub nicio formă. Așadar, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Mai pe înțeles, dacă din 2009 încoace guvernanții de la Chișinău – adică Alianţa pentru Integrare Europeană şi Coaliţia proeuropeană – nu ar fi menținut traiectoria europeană a RM, impactul și consecințele evenimentelor din Ucraina nu ar fi fost la fel.
E drept și repet, dacă nu ar fi fost „sprijinul” lui Putin, poate că nu obţineam nimic aşa de uşor şi de repede… Dar, vorba aceea, la barza chioară îi mai face Dumnezeu cuib din când în când.
Încă vrem să stăm între două luntrii
Din păcate însă, realist vorbind, societatea noastră pare pe mai departe confuză și polarizată. O parte dintre moldoveni se arată îngrijorați de apropierea de UE prin liberalizarea regimului de vize și consideră că asocierea RM la UE va duce la introducerea vizelor de către țările CSI; 50% cred că va duce la pierderea pieței de desfacere rusești; 52%, la pierderea de desfacere a țărilor CSI; 53%, la introducerea vizelor de către țările CSI etc. Așadar, analizând toate aceste procente, deloc mici, observăm clar că, nici după 20 de ani de independență, RM nu se poate decide odată și odată încotro să o ia. Preferă pe mai departe să stea cu picioarele în două luntrii și să fie viţelul care să sugă de la două vaci. Or, ceea ce a arătat recenta criză din Ucraina este anume asta: că nu mai merge cu suptul din două părți. Altfel, riști să te rășchiri prea tare și să fii tranșat de un măcelar care abia aşteaptă…
Este liberalizarea vizelor un pas spre Unire?
Mai există unii de pe o parte și de alta a Prutului care salută astăzi, odată cu liberalizarea regimului de vize, și o „aproapiată unire cu România”. Și în datele din BOP 35% dintre respondenți cred că asocierea RM cu UE va duce la unirea RM cu România. Dar asta nu înseamnă neapărat că acești 35% sunt toți unioniști. Poate că sunt doar dintre cei care se tem de asta… Nu știu dacă liberalizarea duce exact spre acest pas; de fapt nu sunt deloc convinsă. Dimpotrivă, am impresia că această acțiune va duce pe mai departe la menținerea a două state, cu două popoare şi cu două limbi oficiale (aşa cum va scrie în continuare în Constituţie) diferite în cadrul Europei şi, apoi, a UE. Cel puţin aşa va fi marcat şi asumat evenimentul de guvernarea de la noi. Numai o conjunctură geopolitică dură, trezitoare, ar putea produce această apropiere până la reunificare. Altfel, cam greu de înțeles reunificarea pentru cei care trec Prutul cu „PRIVET”…
