Următoarea destinație a fost una neașteptată. Nici nu știam că avem o astfel de Mănăstire, și anume Vărzărești. Lumea zice că e cea mai veche din Moldova. Uite, că Iuliana ne-a spus despre ea. Și a zis că cineva pe Facebook publicase cu o zi înainte o rugăminte că ar vrea să ajungă și ea pe acolo.
În fine, am ieșit de pe teritoriul Mănăstirii Hâncu și pe Poltava, cum mai spune lumea spre drumul spre Nisporeni. Acolo un indicator rutier ne arăta că avem 22 km până la mănăstirea propriu-zisă. Ei, na. Google maps, GPS și Wikipedia pusă în funcțiune au spulberat acest mit. Sunt undeva maximum 10 km de la acel indicator până la poarta mănăstirii.
Dar ce Mănăstire? Am rămas plăcut surprinsă de atmosfera caldă și primitoare. Este o mănăstire de măicuțe, care fugea
u ca furnicuțele prin jurul bisericii. Una mătura pe afară, alta pregătea cina.
Când am intr
at în bisericuță atenția ne-a fost atrasă de imaginea JUDECĂȚII DE APOI. E chiar la intrarea în biserică. Apoi, o fereastră și 3 lalele prin care se zărea întreg satul. O liniște de invidiat. Doar rugăciunile măicuțelor o alungau plăcut. Erau vreo 4 măicuțe. Două din ele citeau, Una se ruga doar în tăcerea ascunsă de ochii lumii și alta citea liniștită pe scaun, vreun psalm din Biblie.
Cum să nu te îndrăgostești de un așa loc? Plus la toate, o așa grijă totală față de aproapele tău nu am mai întâlnit. Am rugat să ni se de-a niște crengi de salcie, dacă au mai rămas de la slujba de dimineață. Și ce credeți, o măicuță a lăsat cititul și a mers să ne aducă 3 crenguțe de salcie, chiar dacă era trecut de ora 17 deja. Plăcut de tot. Apoi, altă măicuță a lăsat rugăciunea și a mers cu noi la magazinul bisericesc.
Acolo
, am găsit iconița Apostului Marc. De mult o caut și am gasit-o în sfârșit. Ne-am reintors în biserică. Abia acum am început a admira picturile de pe pereți. Am vazut-o și pe Muc. Fotina, cea care de fapt, mai este și Svetlana. Îngerul meu păzitor. Lucru nemaivăzut nicăieri până acum.
Apoi, am mai observat ceva. Sunt zeci de nume de mucenici/mucenițe, sfinți/sfinte pe care nu le prea găseș
ti în oricare biserică. Sunt pictate multe nume rare. Deși, biserica nu e mare-mare, dar a reușit foarte bine pictorul să le arate aici. L-am găsit și pe Apostolul MARCU, scriind.
Am rămas pe deplin satisfăcută la nivel spiritual, mi-am umplut sufletul de acea doză de liniște sufletească de care aveam nevoie de mult timp.
Nu treceți pe alături când plecați spre Nisporeni sau chiar spre Leușeni. Cei 20 km deviați de la drumul pe care îl urmați vă vor da doar lumină.
P.S. Mănăstirea e deschisă zilnic de la 7 a.m la 8 p.m.
