Prima iarna in trei a trecut destul de usor. Faceam plimbari de durata afara chiar la -15, mergeam in parcuri pentru copii, iar Vladut cu obrajorii piscati de ger doar stirnea zimbetul umil a celor din jur. Nici vorba de raceli sau sa inhatam vreun virus; de asta, cind la inceput de primavara, termometrul mi-a aratat 38, pentru mine a fost mai SOCANT ca orice stire de pe teve.
Febra putea veni din doua motive: gingia umflata ne prevestea urmatorul dinte, or, vizita uzuala la medic de acum 2 zile ne-a jucat festa.
Ca si orice alta stire de sanatate importanta, febra s-a descoperit simbata : zi de odihna, cand toti medicii normali se odihnesc acasa, iar copilul tre’ sa astepte pina luni. De sunat la salvare nu era cazul, mai ales ca stiam ca inafara de “analgin+dimedrol” alte idei mai fantastice no sa aiba. Am decis sa actionez prin metode mai putin invazive, insa totusi sa-mi ajut copilul. I-am spalat nasucul cu apa de mare, i-am administrat paracetamol, am racorit aerul in casa pina la +18 si pe parcursul zilei ma straduiam sa-i dau sa bea mai mult lichid. Febra a scazut fara sa se mai ridice, copilul minca si dormea bine.
A doua zi, tusea doar dupa somn. M-am gandit ca este mucoasa din nasuc, care s-a acumulat cat a dormit. Mai ales ca febra nu avea si asta ma linistea bine. Dar iarasi, sa nu zic ca stau degeaba, am consultat pediatru care mi-a zis ca “daca tuseste, da-i Prospan sau Sekrol“. Oookei…..
Dupa alte 2 zile, a inceput sa tuseasca deja de-a binelea. Nasul curgea sirag. Febra s-a ridicat iarasi, 37.5 si chiar de mi-a reusit s-o scad cu bautura abundenta si temperatura aerului scazuta, tusea nu inceta… Deci, ce aveam ca rezultat? Febra, care a trecut in 5 zile. Tuse si curgea nasul deja de 0 saptamina. Se stie, ca astfel de tuse trece de la sine in 14 zile, daca se respecta conditiile cu apa, umeditatea si t-ra aerului. Tineam cu tot dinadinsul sa trec fara antibiotici, dar inafara de parerea mea, exista si cea a pediatrului.
Dupa radiografie, ne-a zis ca e bronsita si ca sa nu ajungem la pneumonie, TREBUIE de administrat antibiotici. Aici erau posibile cateva scenarii :
- ii dau copilului acasa, per oral, antibiotici in sirop; Rezultate: bronsita se trateaza; medic linistit; eu confuza, dar linistita;
- nu-i dau copilului antibiotic, bronsita posibil avanseaza in pneumonie, suntem internati in spital, copilului oricum i se administreaza acelasi antibiotic, dar deja injectat; Rezultate: pneumonia mai greu,dar se trateaza; medic linistit; eu plinsa de jale, nicicum linistita, ne intoarcem acasa;
- nu-i dau copilului antibiotic, dar ii dau ceaiuri, apa, multe lichide. Dupa citeva zile, bronsita posibil se trateaza. Rezultate: medic enervat, eu linistita, copil cu imunitatea neatinsa.
Toata loteria in scenariile de mai sus era in dualitatea cuvintului “posibil”. Cu toate ca aveam o baza informativa puternica, ce imi confirma ca bronsita si tusea va trece Fara antibiotic, cand vine vorba de copilul meu, devin o mama fricoasa si merg pe drumul “Precis”, si nu “”Posibil”. Da, i-am dat antibioticii prescrisi :(
Concluzii din toata istoria asta:
- Mai mult la spital “doar” sa cintaresc copilul n-am sa ma duc. De ce? Deoarece simpla curiozitate sa vad daca a adaugat 800g sau 1kg pot sa mi-o implinesc si la cantarul de acasa. Deoarece informatie (care se presupune ca mi-o ofera medicul de familie) cum sa-mi cresc copilul gasesc oriunde si oricand. Deoarece daca voi avea nevoie de consultatia pediatrului n-am sa astept sa treaca luna. Deoarece nu vad logica sa stau in coridor impreuna cu 10 oameni cu viroza, apoi sa intru in cabinetul medicului iarasi unde cineva a stranutat si a imprastiat bacterii pe unde vrei, iar la urma vii, iti dezbraci copilul, pui bifa de mama grijulie, si mergi acasa sa-i curati nasul cu interferon.
- Era o vorba: Ai intrat in joc- joaca pina la urma. Daca a inceput tratamentul cu medicamente, asa si va continua. Pina in ziua de azi sunt convinsa, ca daca nu ii dadeam siropul de tuse, era sa ne descurcam si mai repede, si mai simplu, si mai putin invaziv.
- Despre siropuri de tuse: Pe noi Prospan nu ne-a ajutat. Sekrol face doar ca mucoasa sa fie mai “rara”, in acelasi timp stimulandu-i producerea(!), iar ca sa se elimine mai usor din bronhii (micutii constient n-au sa scuipe) mai este necesar inca alt preparat, noi am luat Ventolin. Sekrol impreuna cu Ventolin au dat rezultat dupa 6 zile.
- Aspiratorul nazal e o chestie tare buna. Cand am auzit prima data cum functioneaza am cam strimbat din nasuc, dar in practica s-a dovedit a fi efectiv si foarte necesar.
- Despre picaturi de nas: Pentru a preveni viroze picuram interferon. Pentru a trata nasul infundat, spalam nasucul cu Marimer, apoi picuram Protargol (sunt le Elody, sectia de preparate la comanda) se permite o data la 3-4 ore, iar pe noapte Nazivin Baby. Pe noi aceste picaturi ne-au ajutat, insa e foarte individual.
- Despre febra: nu pot sa zic ca sunt fan al pediatrului E. Komarovski, dar recunosc ca de data asta metoda lui a functionat. Consumind multe ceaiuri, apa, lapte, racorind aerul pina la +18 si reglind umeditatea in camera febra a scazut pina sa ajungem la antibiotice (pe ele le-am luat citeva zile mai tirziu, pentru a opri tusea).
Cam atit. Merg pe ideea ca imunitatea necesita a fi intarita. Iar daca totusi copilul da semne de raceala, fara panica si cu metode homeopatice ESTE posibil de tratat.
P/S: Amintesc, ca articolul reprezinta parerea mea personala. Eu nu sunt medic pediatru, sunt doar mama. Sanatate! ;)
;)
