EL BLOG LAS COSAS Y EL DELIRIOSALTUL UNUI CAL
Nu voi întârzia să prind ultimile rămășițe ale luminiice întrețin viața insulelorContemplnd ritualul continuu al măriiGrămezi de cochiliiAu exploadat în totală nemișcareOceane ciudate Oceane obscureÎnlăcrimate peste penitența meaCu moartea atâtor ochi însetațiprivind în sângele meuCa potirile florilor asediate de ziua lorÎn orbitele vibrânde de artificiiînconjurate de îngeri în zborÎn fisurile nopții unde noaptea își varsă râurileDiamantele sale staticeBisturiile sale reci de frumusețeNu voi întârzia să prindultimele rămășițe de umbrăcu carusele cosmice și albi elefanți adormițiCu ochii închiși voi decora voalurile morții meleȘi în perfectele oglinzi iluminatesaltul unui cal va face să fiarbă mercurul. EL SALTO DE UN CABALLO
No tardaré en llegar
a los despojos sobrantes de luz
que enhebran la vida de las islas
Contemplando el ritual incesante del mar
Colmada de caparazones
Estallarán completamente inmóviles
Extraños océanos Confusos océanos
Llorados sobre mi penitencia
Con la muerte de tantos ávidos ojos
mirando hacia mi sangre
Como cálices de flores sitiadas en su fiesta
En órbitas vibrantes de artificios
sobrevoladas de ángeles
En fisuras de cielo donde la noche escinde sus ríos
Sus diamantes estáticos
Sus fríos escalpelos de hermosura
No tardaré en llegar
a los despojos sobrantes de sombra
con carruseles cósmicos y blancos elefantes dormidos
A sabiendas descorreré los velos de mi muerte
Y en los perfectos espejos encendidos
el salto de un caballo desbordará el azogue.