De la evoluția omului de la animal, calea de a rămâne om niciodată nu a fost mai dificilă ca astăzi. Și parcă progresul, și accesul la educație, și oportunitățile, și biblioticele ar trebuie să ne facă să fim mai oameni ca niciodată, dar paradoxal dorindu-ne să ajungem 
supra-oameni, devenim sub-animale.
Oamenii ajung să devoreze visele, demnitatea și umanitatea altora, doar pentru a-și confirma superiotatea in r(a)engnul animal. Oamenii continuă să își schimbe culorile, pentru a-și păstra pielea intacta și pentru a-și proteja interesele lăutrice. Oamenii tind să se cațare tot mai sus, uitând că până și maimuțele coboară la un moment dat din copaci.
Oamenii au început a urla la soare, în timp ce lupii împreună cu oile se uită noaptea la televizor și se întreabă : Nu știți omeni(re)a e pe cale de dispariție?
***
De la televizor, animalele se uită la o societate cub. Limitele cubului sunt setate în CONFORMITATE cu prevederile actului juridico-adminstrativo-regulataro-normativ, care stipulează pe ocolite , dar expres că ieșirea din cub dăunează grav însăși societății. Orice tentativă de ieșire din cub este identificată, stopată și nimicită – proporțiile, unghiurile și liniile drepte trebuie respectate. De la cub până la oval este o cale geometrică de gândire, creativitate și dorință…
***
Atunci când toate soluțiile matmatice, căile legale și argumentele logice sunt epuizate, ramâne doar o speranța la care ne putem întoarce întotdeauna , cea care întotdeuana aduce lumina, înțelepciunea și detașarea.
***
Noapte bună, lume pătrata.
Bună dimineață, speranță rotundă.
