Cu atatea filme proaste trecute prin fata ochilor, am si uitat ce inseamna sa vezi un film care transmite emotie cu adevarat. Produs in 2004, filmul a ajuns sa fie privit de mine abia in 2008, cam rusinoasa treaba.Filmul este o privire in interior, Amenabar aduce in prim-plan antitezele etern prezente in culturile lumii, judicios marcate in film: moarte-viata, fiinta-nefiinta, dragoste-ura, intelepciune-prostie; probabil ca sunt mai multe, dar acestea mi s-au parut evidente.Este povestea unui om care isi doreste propria moarte pentru a se elibera: "The real-life story of Spaniard Ramon Sampedro, who fought a 30 year campaign in favor of euthanasia and his own right to die". Pus in imposibilitatea de a decide asupra propriei existente, Ramon apeleaza la justitie, apeleaza la familie, la prieteni, pentru a fi ajutat, insa este blocat permanent de frustrarea umana de a accepta moartea ca pe o realitate, ba chiar ca pe o realitate salvatoare.