Visul cel mare, în materie de vestimentație este un costum popular complet. Am început cu visul pentru că acesta încă nu e realizat.
Am primit de la mama mea prima ie, una simplă, cu istorie de aproape jumătate de secol. Dragostea pentru cântecul popular m-a adus la Crenguța de Iederă, unde am învățat să port costumul tradițional cel mai bine, perfect, fără cute în plus.
Primele două ii românești au venit în garderăbă pur întâmplător, de la un târg organizat pe lângă mănăstirea Voroneț. Până acum, cea mai scumpă și cea mai dragă ie a mea acolo a fost cumpărată.
Mă laud că în lada de zestre am și o ie semnată de Casa Cristea și însuflețitoarea acesteia, Maria Cristea. În mov pal, așa cum parcă pentru sufletul meu a fost brodată.
Fusta albă pentru costumul popular este una dintre puținele creații vestimentare cusute chiar de mine la mașina bunicii. Mândră tare și pentru acest lucru. Opincile le-am cumpărat din prima bursă de student, iar basmalele le-am moștenit de la bunica și mătușile mele.
Vă povestesc toate aceste detalii pentru că ăsta e visul meu mare… un costum popular complet, o ladă de zestre care să o pot dărui peste ani copiilor mei, dar pe care eu o răscolesc cel puțin o dată pe lună ca să port ceva din ea.
Cred sincer că brâul și catrința pe care foarte mult mi le doresc se țes acum, se țes cu dragoste și cu multe speranțe, așa cum îmi țes eu literele în tot ce scriu.