Prin ce este oribil evenimentul din 28 iunie 1940? Oare prin ocupatia Basarabiei si Nordului Bucovinei? Istoria romanilor este o intreaga succesiune de ocupatii, oare aduce ceva nou o noua separare de teritorii? Nu avem pentru ce deplange ceea ce era inevitabil ca orice dezastru natural. Trebuie sa deplangem ceea ce se putea evitat cu siguranta. Un astfel de trecut nu trebuie sa se repete niciodata. 28 iunie 1940 este in primul rand o drama interna. Elita romaneasca isi ducea viata fara de griji in lux si orgii in timp ce poporul traia intro mizerie absoluta la nivelul evului mediu. Tara era condusa de iure de un rege alcoolizat si curvar, iar de facto de amanta sa Elena Lupescu si camarila alcatuita din prietenii de chef ai regelui. Dupa reforma agrara, improprietarirea taranilor a avut loc doar formal, in realitate toate pamanturile au trecut in mana mosierilor. Taranii erau nevoiti fie sa munceasca din greu pentru un salariu mizer la stapan, fie sa emigreze in oras unde il astepta soarta de vagabond sau muncitor la uzinele patronilor straini, fie sa emigreze peste hotare (anume in acea perioada foarte multi basarabeni au plecat in SUA) Capitalul strain exploata cu nemiluita resursele minerale. Basarabia, care astepta cu bucurie o viata noua in sanul Romaniei Mari, s-a trezit impanzita de functionari straini, exilati aici fie pentru incompetenta, fie pentru acte de coruptie. La Chisinau nu era infiintata nici o institutiei superioara de invatamant in afara de cele doua filiale ai facultatilor agricole si teologie a Universitatii din Iasi, ceea ce spune multe despre modul in care era privita de Basarabia de catre guvernul liberal de la Bucuresti. Desigur, aceasta situatie era caracteristica pentru intreaga Romanie, ceea ce intregeste si mai mult drama. Radacina dezintegrarii Romaniei Mari trebuie cautata anume in liberalismul politic din perioada interbelica care a contribuit cel mai mult la putreziciunea si ingenuncherea, in cele din urma, a Romaniei. Sa nu uitam ca initial dictatura se instaureaza in 1938, sub guvernarea de facto ai prostituatei Elena Lupescu. Mai tarziu, comunistii nu au facut decat sa continue distrugerea a ceea ce nu au reusit sa distruga liberalismul romanesc. Cea mai adecvata solutie la degradarea clasei politice romane a fost numirea in fruntea guvernului a lui Ion Antonescu, care a incercat sa ridice in picioare o tara ingenuncheata. Ca intotdeauna regula si disciplina a insemnat revigorarea fortelor neamului si reaprinderea sperantei in ziua de maine. Basarabia revenise la granitele sale firesti pana la momentul in care adeptii “democratiei liberale” nu s-au reintors deschizand larg portile baionetelor rusesti. Acelasi lucru il vad astazi si in actuala clasa politica. In loc eroismului politic publicului i se prezinta spectacole (fara paine): mitinguri lacrimogene, lumanari aprinse, discursuri infocate despre “destinul neamului” fara a avea cel putin incredere in propriile vorbe. Istoria mereu se repeta. Mai exact noi o repetam daca staruim in prostie.