Atâta pâine coaptă pe pământ În vatră caldă e, şi rumenă, se coace, Iar noi înnebunim şi n-avem pace… Şi-atâta pâine coaptă pe pământ În vatră caldă e, şi rumenă, se coace. Iar coptul glas, în cântec se răsfrânge Hotarele se fac în nehotar, Şi sfinţii, ştim precis – nu se vor stinge. Iar cântul este lumea ce v-anvinge Cu mult mai înainte-acest hotar. Sărutul cel cu buzele crăpate Bătrân e, cât e lumea ce a fost, Şi nu îmbătrâneşte niciodată Căci i-i poruncă de la ceruri dată: În Tată, în Duh Sfânt, şi în Hristos. E bolta soarelui încă rotundă, Deci nimenea din noi nu fie trist! Căci peste el, o lume să audă – E forma palmelor de trudă A zămislirii lui, de către Crist. I. B.