guest post de Nicu Zagorodniuc
Stau,privesc pe geam,
Speranțe multe nu am
Bunica spune ,,Vor veni,,
Eu încă aștept acea zi.
Țin minte,cum,atunci.
M-ați lăsat
și-am devenit un trunchi,
Oamenii mă-ntreabă a cui-sunt
Le zic,dar simt s-a nimănui.
Vreau,mamă,tu să fii!
Nu doar cutii cu jucării.
Uneori,cred,numai pisica mă-nțelege
Numai ea tăcînd conversația știe s-o lege.
Stau,privesc pe geam,
Speranțe multe nu am
Bunica spune ,,Vor veni,,
Eu încă aștept acea zi.
***
Această poezie a fost scrisa de către Nicu în cadrul sesiunii de blogging social de la Centrul Media pentru Tineri. Tema discutată a fost copiii lăsați în urma migrației. Nicu așa a simțit, așa a văzut și așa a trăit viața copiiilor lăsați în urma migrației
