Незаменимых люди нет, только вот мозги и талант людей трудно заменить, а иногда невозможно.
Oameni percepuți ca posturi, oameni văzuți ca și funcții, oameni folosiți ca executori, oameni angajați ca și….
***
Într-un sistem oamenii sunt văzuți ca orice, mai puțin ca și valoare și investiții. Parodoxal nu? Oamenii atrag invesitții, dar nu sunt 
investiții, oamenii aduc valoare dar ei, înșiși nu sunt considerați valori?!
Într-o societate în care lipsa și deficitul oamenilor înalt calificați rămâne a fi problema numărul unul a angajatorilor, credința organizațională oarbă și încrezută - ”Piață muncii e plină de oameni. Nu tu, atunci altul!” este deopotrivă ineficientă și periculoasă pentru sistem.
Și asta pentru că odată plecat omul nu ia doar mâinele și picioarele, cu care a venit în sistem, ci și creierul care generează idei, gândește mecanisme, planifică activități, coordonează acțiuni, rezolvă situații strigente, vine cu soluții.
Și omul plecând ia toate aceste aptitudini și experiența din sistem, în timp ce angajatorul râmăne cu o dâră umană și o investiție ratată.
Odată plecat omul, pleacă și valoarea sistemului, iar din activ acesta trece în pasiv, lasând sistemul cu o pierdere.
Oameni sunt mulți, dar creiere bune puține și asta face diferența într-o valoare și un post.
Creierile nu recunosc princiipile după care funcționează sistemele, ele recunosc valoarea pe care o au și o pot aduce sistemului. Atâta timp cât ele sunt valorificate ca și investiții , ele vor aduce valoare, dar atâta timp cât ele sunt percepute ca și piese de schimb și consumabile ele își vor funcționa exact ca mecanismul de ceas – până la prima reparație.
