De ce toti cred ca femeile visează doar la nuntă şi copii, de parca odată ce scopul va fi atins ele îşi vor fi găsit adevărata “vocatie” care pînă în tot acest timp avea o “formă” de instinct înnăscut ascunsă undeva adînc în ele? Femeia visează şi tinde la ceva mai mult. Pentru că poate visa cu ochii deschişi, dar pentru asta are nevoie de iubire. Iubirea o transformă într-o persoana desăvîrşită. Într-o persoană desăvîrşită pentru că iubirea o purifică, de astfel devine o jalnică femeie suferindă.
Viata fără femei ar fi tristă şi banală, cred că în acest moment ar veni sfîrşitul lumii, pentru că lumea nu poate rezista fără invidie şi materialism. O spun de parcă aş insinua că calitătile respectiv definesc o femeie. O spun, de parcă aş fi contra feminismului. Poate şi sunt. Feminismul nu e decît un cuvînt inventat de o femeie frustrată, poate şi înşelată, care are ca scop discriminarea bărbatului. Dacă femeia e înşelată, ea e de vină. Fetele vor băieti cuminti, dar pînă la urmă aleg răi. Unul cuminte nu-i oferă adrenalină şi “prikliucenii” şi astfel optează pentru unu’ rău. Şi în fond, femeia e de vină că o fost înşelată pentru că pe el l-o ales. Eu dacă voi fi înşelată, voi rîde de mine, cred că ăsta ar fi singurul lucru care aş putea să-l fac, după ce îmi voi fi f’tut o palmă deja.
Femeia în diferite etape din viata sa îşi doreşte ceva de la viata. La o anumită vîrstă fuge după bani, apoi pentru satisfacerea sexuală, apoi ea vrea iubire. Ipocrit. Ipocriti ca si băietii defapt. Îşi bagă junioru’ cu prima ocazie în orice fată, da’ apoi caută virgine pentru nuntă.
Eu nu cred în sfintenia fetelor şi că băietii abuzează de ele şi păsărica lor. Fetele vor sex, fetele oferă, băietii iau. Băietii insistă, fetele dau. Totul pentru un scop nobil, în final. Băietii n-ar fi aşa, dacă fetele n-ar fi aşa.
Bărbatii nu se însoară pentru bani, iar dacă fac îs nişte laşare pierdute ş’ demne de milă. Fetele o fac. A te mărita pentru bani ori a fi curvă plătită, e exact acelaşi lucru, cu exceptia faptului ca în cazu’ dat t-o traji cu o singură persoană. E tristă viată, pe lînga faptu’ că apoi există riscu’ să rămîi fără banii eştea. Pe drum.
Eu recunosc că nu m-aş mărita cu unu’ în care nu văd ambitie şi nici deştaptaciune, şi nu văd potential. Poate ca şi eu îs materialistă doar că într-un mod mai ascuns, şi mai discret. Aş alege unul bun, să fiu sigură că e de nădejde ş’ pizdeală n’as primesc şi că nu mă va înşela. Deşi, eu ştiu că cîndva mă va înşela, sper doar să mă înşele în mod discret şi fără ca sa-mi dau seama, pentru că n-aş suporta sa-si bage organu’ în mine după ce el o fost în alta. Da, eu îs paradox.
Stiti, eu am cunoscut persoane care afirmă că dragostea nu e importantă, pentru că dragostea nu e ban. Doar banul e important. Ele afirmă că-s fericite culcîndu-se cu persoane doar pentru a fi întretinute, le place sexul. Dacă le place sexul, de ce sa nu profite de asta pentru a obtine ce doresc?
Eu altceva mă întreb. Ele chiar is fericite? Constiinta nu le mananca?
Ce fericire bolnavicioasa.
Ce bine că eu nu voi naşte niciodată o fată.
———————————————————————-
Blog închis pîn’ nu termin ce am început cu propria persoană. Cred că voi fi o persoană mai bună. Cred.
Persoanele fidele care intră des, I am sorry. Dar eu îs mai importantă decît un blog)
