Unica fiinţă care merită toate florile înflorite în orice perioadă a anotimpului şi tot mi se pare că ar fi puţine.
Fiinţa care dă naştere altei fiinţi, pentru că aşa a fost creată de Dumnezeu.
Fiinţa care ar trebui să i se dedice cele mi multe monumente din lume.
Fiiţa care trebuie stimată, protejată, iubită.
Fiinţa a cărei inimi nu trebuie mâhnită niciodată, pentru că această fiinţă este mamă, bunică, fiică, nepoată, soră, soţie … e o iubire într-o viaţă, de care trebuie să ai grijă să o protejezi ca pe cel mai scump lucru dăruit de viaţa ta.
Acel lucru care nu mai poate să se mai repete niciodată.O sfinţenie de bunătate ce ne aduce mereu bucurii, e o literă din alfabet în care restul cuvintelor fără de ea nu ar avea nici un sens.
E o notă muzicală cântată în orice melodie, e o peniţă ce scrie pe foaia albă.
E o rază de soare în miez de noapte.
E Universul în care noi trăim, este o “zi” şi în fiece zi trebuie să-i mulţumim.
Femeia, un bob de grâu semănat pe deal, ce aduce roadă din care se hrăneşte o lume întreagă.
O rădăcină ce dă năştere unui pom.
Un cuib, în care cresc puiii.
Un curcubeu ce se naşte după ploaie.
E o piatră din care clădeşti temelia casei, e lemnul ce emană căldură în sobă, e apa cu care îţi potoleşti setea. E dragostea din ochii fericiţi.
E lacrima ce curge de bucurie.
Femeia …
