Zilele astea, întocîndu-mă dintr-un oraş care se află la doar 500 km de capitala noastră şi care a făcut un efort uriaş pentru a deveni cu adevărat o capitală europeană, mă întrebam daca există o corelaţie între starea de spirit a locuitorilor unui oraș și imaginea acestuia.
Eu cred că există şi e una foarte mare.
Noaptea oferă un avantaj foarte mare imaginii Chișinăului – ea ascunde toată mizeria și gropile, pe care ziua le scoate la iveală. Mai mult decât atât, să fie inteţionat sau nu, dar nopţile în Chişinău contribuie direct la eficienţa energetică şi la consumul raţional al energiei electrice . Astlfe nu îmi pot explica, cum de pe cele mai aglomerate şi importante străzi ale Chişinăului lipseşte cu desăvărşire orice urmă de BEC, LAMPĂ, stălp care iluminează strada.
Exemplu, strada Mihai Cogâlniceanu, ora 7 seara.
Unica sursă de lumină sunt farurile de la maşini şi semaforul. Pe unde şi unde ne-ajută şi sectorul privat cu luminiţile şi neoanele de la reclame.
Porţile oraşului mai nou au şi o altă semnificaţie- sfârşitul geografiei a civilizaţiei chişinăune. Imediat ce treci de porți, te pomenești într-o beznă, soră cu codrul moldovenesc. Eu am mers deseori cu șoferii care își împărtășeau impresia și ziceau tot ce credeau atât în limbaj normal, cât și necenzurat despre lipsa totală a iluminării pe o bună porțiune a bulevardului Dacia. Senzația pe care o ai parcugând porțiunea total neiluminata a drumului principal care duce spre aeroport e demnă de cele mai tari filme horror.
Despre „iluminarea întunecoasă” din cartiere în general tac. Acolo nu e jale, ci catastrofă. Știți si singuri senzația aia când te întorci la 7 seara de la servici, pe o stradelă întunecoasă și tresări de la fiecare sunet și mișcare, încercând totodată să dibui gropile din asfalt sau și mai rău tranșeele săpate de diverse agenții municipale, cărora într-atât de mult le pasă de siguranța și confortul cetățenilor încât uită elementar să pună o banda fluorescentă în zona unde se fac reparații. Rezultatul este unul pe măsură : căderea în tranșee cu luxarea în cel mai bun caz a piciorului, în cazuri mai grave …..nu dea Domnul.
Eu nu știu cîți bani anual Primăria alocă pentru iluminiarea stradală și nici nu vreau să știu. Eu vreau să știu de ce în capitala asta care seamană pe zi ce trece a sat deloc european, nu este lumină, de ce orașul care odată a fost alb, astăzi este un oraș cenușiu și urât?
Și dacă se poate am o doleanță mare ca un om, locuitor și cetățean care a votat pentru actuala conducere a Primăriei, aprindeți vă rog ultima лампочкэ înainte de a închide ușa și de a pleca definitiv!
