Liliac tătărăsc
Lui Ravil Buharaev
Kanafer, liliac tătărăscSe va revărsa liliachiu peste anulDouă mii doisprezece. Voi vedea totulîn lumină liliachie –Bucuria, visele, rătăcirile.Vor emana liliachiuArborii, dulăii, cărţile,Versurile nescrise, abţibildurileMagnetice lipite de frigider.Doar tu vei rămâneaPată albă înPrezentul liliachiu…
Nu bateţi!
Cei creduli trebuie bătuţi!Să te încordezi voiniceşteŞi să dai în burta cuiva cu putere.E adevărat, eu nu am bătut oameni.Şi nici nu-i voi lovi.Nu mi s-a ridicat mâna.Nici nu mi se va ridica.Dar ştiu cu siguranţă,Cei creduli trebuie bătuţi.
Siuiumbike
Îmi plac greşelile de rostire-ale fiicei.Când spune:VânzătoreasaŞi nu vânzătoarea.CircăreţulŞi nu circarul.Îmi place, când papă unele litere.Tânjesc:Dezvăţând-o de greşeli,O dezvăţ de copilărie.
Oameni de februarie
Pentru A. N.
1
Oamenii de februarieSunt îngânduraţi, tandri,Supuşi melancoliei.Ei cumpără stânjeneiPe care-i usucăÎntre paginileRevistelor groase. E uşor să-i recunoşti în orice cafenea:Ei sunt îmbrăcaţi în albastru şi liliachiuŞi aleg măsuţele din colţ.În suflet sunt elefanţi şi veveriţe.Uneori, în sufletele lor de februarie veseliaE vecină oboselii.Ei procură bileteÎntr-o singură direcţie…Prima lor staţie e aprilie…
2
Când vine Săptămâna mare,Mă transform în turistăPrin ţara mea de fiece zi.Nu înţeleg despre ce se vorbesc,De ce se bucură-întristeazăCei apropiaţi sau depărtaţi.Nu că totul ar deveniAlbastru şi verde,Însă aceste nuanţeDomină evident,Introducând dezarmonie înImpecabilul peisaj de iarnă. Geometria neeuclidianăExplică multeDin cele ce se întâmplăÎn Săptămâna mare…
3
Fumezi neîndemânaticŞi fumul ţigareteiÎţi nimereşte în ochi.
Este nostim de a miji…
Asta e, va trebui eu Să alung fumul de la tine…De altfel, ca şi alte neplăceri.
4
Tu nu asculţi decât de mine!Nu mă auzi decât pe mine!Cu sute de urechi aduni în tineVuietul meu…Urmăreşti mereuDilatarea-contractareaRetinelor mele…Reacţionezi la fiece freamătAl trupului meu…Cu exactitate lui Ricardo ZamoraÎmi prinzi orice respiraţie-inspiraţie…Zici că-ţi vei tatua pe umărNumele meu?...
5
La ora dintre câine şi lup,Care-i apriori lila,Ca şi fumul ţigaretelor Vogue Lilas,Inspir atentMirosul tutunului tău vişiniu,Sperând să prind din elRăspunsul la întrebarea mea:O fi ea aceasta?
6
Îmi propui să ne întâlnimLa Maiakovski…
Îmi dărui un buchetDin doi morcovi…Espresso-latte-discuţie-n-doi.Dintr-odată înţeleg –Deja trece timpul discuţiilorLa temperatură de cameră…
Curând forţa de gravitaţieVa părăsi sufletele noastre…
Iar viitorul se dovedi mai aproapeDecât credeam eu…
7
Tu ai ochi ce fug spre tâmple…Eu port breton roşcat…Tu ai ochelari. Eu port lentile.Pe tine nimeni nu te-a întărâtatZicându-ţi ochelarist.Iar pe mine mă întărâtau până la lacrimi…Şi aşa mai departe… Şi aşa mai departe…
Asta se întâmplă în decembrie.Şi noi stăm în cafeneaua pe strada Grădinilor.De aici în acolo ne aşteaptă februarie…