ȘUVIȚE DE TIMP
N-ai spus aproape nimic până acum,de abia începi să îți pui întrebăriși să te umpli de pioșenia gândirii.
Pari să spargi carapacea din preajmă,chiar o spargi uneori și te speriisă te trezești în spatele lucrurilor.
Rămâi în universul tridimensional, înotând prin șuvițele de apă ale soluluilipit de ceva cu miros pârjolit de spațiu.
Încerci să deslușești cerul din ceață,iar odată și odată ți se va aprinde o candelă și atunci vei vedea ce nu a văzut nimeni.
Până la tine a fost o altă lume,era un pământ din care au început să curgășuvițe subțiri și transparente de timp.
CHORRITOS DE TIEMPO
No has dicho casi nada hasta ahora,apenas empiezas ha preguntartey llenarte de la beatitud del pensamiento.
Parece que ya vas a romper la cáscara,de vez en cuanto la rompes de verdad y te asustassi te despiertas detrás de las cosas.
Te quedas en este universo tridemensional,nadando en los chorritos de agua del suelopegado de algo con olor a quemado del espacio.
Siempre intentas observar el cielo de la niebla,y alguna vez se va a enciender un candíly entonces verás lo que nadie ha visto.
Antes de ti ha existido otro mundo,había una tierra distinta donde empezaron a fluir choritos finos y transparentes del tiempo.