Ochi negri ca noaptea fără lună. Ochi negri ce uneori scânteiază asemeni stelelor. Ochi ce zâmbesc uneori. Ochi ce plâng deseori. Ochi ce te-au privit ca nebunii. Ochii ce m-au contemplat amenințător. Ochi ce ți-au urlat iubire vie. Ochi ce mi-au zâmbit întrebător. Ochi buimaci și rătăciți printre atâta lume. Ochi liniștiți ce s-au plimbat asupra mii de chipuri. Ochi demonici ce m-au legat cu zeci de perechi de lanțuri grele. Ochi naivi ce nu era nici măcar îngroziți când ar fi trebuit să fie!…
Doi ochi ai mei și doi ochi ai tăi… două perechi de ochi negri ce într-o zi s-au întâlnit. Oare se vor revedea? …și dacă se vor revedea, zi-mi tu, se vor recunoaște?
Filed under: Uncategorized
