E dulceața timpului cea care ne învață să fim dăruitori și să primim grija și dragostea ce ni se oferă...      E respirația gândului ce ne apasă în numele creației pentru aproape și în numele autocreației, neașteptat, surprinzător, poate neobrăzat și, totuși, modest în manifestări...      E atingerea mâinilor, obrajilor, buzelor, care întăresc legătura, prăfuiesc aluziile/iluziile, aruncă