Iuliana (nu Iulia, că sunt două prenume diferite) a fost una dintre primele colege cu care am făcut cunoștință la FJȘC (vă spuneam că am avut cea mai bună grupă J-O82). Eram în ziua care ne adunasem toții viitorii studenți ai facultății în auditoriul 124 sau 125 pentru a ni se comunica ce e jurnalismul și ce vom face acolo.
Eu stăteam în primul rând de lângă geam, iar ea era în spatele meu. Avea o sinusită sănătoasă și a cerut un șervețel cu o semi-voce.
Eu sunt genul omului-sportiv. În rochii mă îmbrac doar la nunți, dar iată în blugi, cu un hanorac, în adidași și cu un rucsac în spate mă simt ca în apele mele.
Deci, vorbeam de șervețele…în acel rucsac-magic eu am de toate (cu excepția vreo unui ruj de colecție sau vreun fond de ten de la Bourjois, căci nu sunt adepta machiajului. Dacă nu mi-e dat de la CEL de SUS să fiu o Barbie, de ce să mă complic? 
). Aveam și un pachet de șervețele pe care le-am oferit cu mare drag. Că mai aveam vreo 70 de bucăți… pachetul era nou. 
Așa ni s-au întâlnit privirile. Nu știu dacă își amintește ea acest moment, dar cert e una… EL A FOST…
Iuliana e omul de la care poți învăța multe, (da, poate să de-a și niște ore de pian). E persoana care nu va refuza niciodată să te ajute dacă ai nevoie, cel puțin eu încă nu pațit-o ca să mă refuze. La facultate era mereu darnică cu caietul său. Are un scris descifrabil și citibil și din acest motiv, caietele sale mereu era la ”xerox” date. Nu cerea nimic în schimb.
Iuliana a reușit multe la vârsta sa. O invidiez cu o invidie albă. O admir pentru câte diplome și trofee are. Sunt circa 100. Și le merită din plin. E o enciclopedie-mergătoare. O întrebi de fotbal-știe. O întrebi de miniștrii României-îi cunoaște. O întrebi de ultimele tendințe ale modei-indiscutabil le știe. E domeniul ei.
Datorită ei, am înțeles ce e volunatariatul. Recunosc, cu rușine, că abia în anul I de facultate am aflat că există un așa termen.
Tot ea m-a făcut să înțeleg că dacă vrei ceva trebuie să lupți pentru aceasta ca să nu scapi nicio șansă. Ea m-a împins să aplic la diverse seminare de instruire și la diverse concursuri. Și poate că ea e ”vinovată” că am luat BURSA DE MERIT 2010 și STUDENTUL ANULUI 2012.
Draga mea, LA MULȚI ANI și mulțumesc că există așa omuleți ca tine! Și să de-a Domnul să fii mereu așa cum te-am cunoscut și te știu: cu un zâmbet frumos conturat și cu un optimism de invidiat. Să nu-ți sece pofta de călătorii și de a cunoaște noi oameni și orizonturi.
P.S. Și poate niște bimbișori ai tăi, că finuți ai deja :*
