Să ştii, fiecare plecare e o despărţire,fiecare plecare e Tikibăgată în geantăfiecare trecere dincolo înseamnă lipsăfiecare lipsă de tine sunt euun paşaport de culoare albastrătot timpul în buzunarul din faţăpe timp de noapte la intervale se întâmplă să te zgribuleşti pe un scaun să adormi aşteptândşi să te pomeneşti că ai făcut în somn saltul acela închipuit aşa şi pe dincolocă te-ai făcut pod înalt peste care lumea aleargărepede repedesă nu se ivească zorii şi totul să se destramesigur vei fi, îţi promit, vom fi împreună un tot o mână o stare un puf, un miros, o stihie cu patru mâini unite în capăt, vom sta sub aceeaşi plapumă şi nu te va mai durea nimic,mă apasă, patul meu e ca un fier de călcat neted şi fierbinte, de ce nu încetaţi odată, să tăceţi odată, să tăceţi, ce frumos ar fi, plimbă-te, admiră-te, umblă-te, să nu mai stai.Înţeles probabil: Odată ce pleci, trebuie să laşi (dăruieşti) ceva locului, să opreşti locului o parte din plecarea ta.Eu: Atunci să plec numai puţin sau numai pe jumătate.