Îți mai aduci aminte atunci când ai cunoscut-o prima dată în toată inocența, duritatea și puterea ei?
De atunci ți-a intrat în suflet și ai purtat-o ca pe un simbol aparte al existenței tale. Te fascina cu lumina ei, te speria cu justețea ei fulgerătoare, te marca prin cuvintele ei, te surprindea cu emoțiile ei.
Avea un caracter glaciar, deloc diplomat si nu cunoștea legea compromisului. Ea era cea fără de măști și cea care nu recunoștea gardurile, ca formă ce încojoară conținutul.
Uneori în călătoria vieții ei, era intimidată, incomodă sau chiar anulată de alte forțe, dar revenea mai puternică și mai încrezută, precum pasărea Phoenix reînvie din cenușă.
Juca întotdeauna franc, cu cărțile de masă, fără Jokeri și Ași. De fapt juca în viață, după regulile șahului – calculat, sigur și onest.
De cealalta parte a sufletului trăia ea, cea care nu cunoștea decât justețea luminii și purta în piept o camelie.
Ea, sinceritatea…
