NR. 12, 2013
SimpluÎn aceste vremuri atât de complicate digitalizateholografizateclonateuneori Dumnezeu vorbeşte atât de simpluîncâtnu-l mai înţelege nimeni…
Oarece neconcordanţă
Doamne cum se împacă realitatea că ai făcut femeile atât de frumoase apoi ai dat poruncă să nu fie râvnite nevestele altora?
Probabil nu fără subînţeles ai pus această poruncă ultima a zecea…
Elegie vişinie
Născut şi rămas întreneliniştea înţepenită a munţilorşi frumuseţea convulsivă a măriiaici în peisajul vălurat unde – sadovenian –din vreme în vreme mai pâlpâie constelaţiile arse ale arhaismelorîn genere – focul haiducilor şi basmelor ca o integrală a dezintegrăriice nu poate să nu provoace şi modificareaconştiinţei mele care ar vrea să facă expliciteîn contra-faze progresia aritmetică a inimiiprogresia geometrică a creieruluiprilejuindu-mi iar şi iar motivul de a mă mirace de-a alogism pot comporta unele propoziţii logicerotunde ca sfera cum e şi zeul geometriei vorbite (sigurexistă şi o astfel de geometrie neeuclidiană) tăinuit în submateria (cenuşie) a subconştientului de o tristeţea mereu mioapăca o mapă nedeschisăîn acest final de elegie vişinie ca petalele de hibiscus în care e posibil să se realizeze tentativa de a înfăţişace poate reţine despre dialectică şi dialectul tăcerii (ne)articulateîntr-un discurs perfectimperfect.
Ceva mai intens
Un sezon al presimţirilor.Imaginaţi-vi-l fiecare în partecum poate. Răsucind inelul pe degetca un tic în aşteptarea trecerii de la nimicla ceva; un tic psihologic plusattic-tacului mecanic. În fine (chiarîn mijlocul acestui text) viaţa pare să devinăceva mai intensă bună pentru cinematografie. Fie. Chiar dacă cinematografia se pareun fel de protezare(dar nu şi protejare)a emoţiilor. Sau lipsei acestora. Pentru căatunci când ciclul se închidenu mai contează cauzele şi urmările în lumeaîn care nu mai contează însăşi lumea…
Balerina
Moartea i-a fost atât de liniştită chiar linăde parcă de pat i s-ar fi apropiat o balerinăiar în lipsa nevoitei asedieri moartea e fix la timp şi fără de pierderinu ca în cazul celor când de neplăceri morţii mai că-i vine s-o ia îndărăt
dar în finenici în atare cazuri nu poate fi vorba de retenţiepentru că după ceva tevatură şi infimă întârzieremoartea nu renunţă la intenţiedoar că în această situaţie e ceva mai puţin artistismprecum atunci – vă spuneam –când moartea e atât de linăde parcă după ultima suflare a omuluivine o balerinăba mai multîn graţioasa-i mişcarebalerina pare a fi plutită pare a fi înălţată chiarde acea ultimă suflare.
Statistică
Emigranţi emigranţi emigranţi…
Anul trecut în căutarea unui loc de muncă din ţară au plecat în roza vânturilor două sute de mii de oameni…
„Mai bine mă făceam vânzător de geamandane” îşi zice cu tristeţevânzătorul de cărucioare pentru copii…
Ultima oară despre dragoste
…şi te va iubi până va cădea cu nările în inima ta pentru a se convinge că ea într-adevăr miroase deja a sentimente defuncte…
Nod în gât
Uneori de tine însuţi dezamăgit îţi provoci un nod dur în gât de parcă tu însuţi propriul genunchi ţi l-ai fi pus pe mărul lui Adam şi apeşi cu necruţare
cu necruţare!