Pictură de Maria Pavlova
Că te-am uitat, te rog, nu mă mustra.
Să te iubesc a fost greșeala mea,
Să-ți fiu alături și să te frământ
Prin vorbe dulci, tandrețe și alint.
Că te-am lăsat, te rog să-mi mulțumești.
Nu te hrănesc cu vise pitorești.
S-a terminat povestea pentru doi.
E „TU” și „EU”, ce-a fost odată „NOI”.
Că a trecut, te rog, nu te-ntrista.
Totul în lume-și are moartea sa.
Și noi, trăind necazuri grele,
Ne-am dus în beznă, căutând spre stele.
Filed under: Posturi în limba română Tagged: beznă, despărțire, Maria Pavlova, moarte, sfârșitul iubirii, uitare
